Probabil ai trăit și tu acel moment: alarma sună, dar simți că ești prins între lumi, cu mintea încețoșată și corpul greu ca plumbul. Acum, știința oferă un răspuns clar pentru acest fenomen. Un studiu publicat în revista Current Biology arată că trezirea nu este un proces instantaneu, ci o tranziție cerebrală complexă, care variază în funcție de stadiul somnului din care ne ridicăm.
De ce e greu să te trezești dimineața?
O echipă de cercetători din Elveția a analizat peste 1.000 de episoade de trezire, monitorizând activitatea cerebrală cu ajutorul a 256 de senzori EEG. Au descoperit un model surprinzător de constant: creierul nu „pornește” deodată, ci se reactivează secvențial, începând din zonele frontale — responsabile de atenție și planificare — și continuând spre regiunile posterioare, care controlează percepția vizuală. Această activare treptată explică de ce uneori putem fi dezorientați sau încetiniți dimineața, în ciuda unui somn suficient.
REM vs. non-REM: cum influențează stadiul somnului modul în care ne trezim. Cercetarea evidențiază o diferență importantă între trezirea din somnul REM (faza viselor intense) și cea din somnul non-REM, care este mai profund. În timpul REM, creierul este deja într-o stare de activitate ridicată, astfel că trezirea este rapidă și relativ lină. În schimb, în somnul non-REM, neuronii alternează între perioade de activitate și inactivitate, ceea ce generează o „inertie” cognitivă.
Această inertie se manifestă ca o stare de confuzie sau amețeală care poate dura minute sau chiar zeci de minute după trezire. Creierul trebuie mai întâi să treacă printr-o serie de unde lente — tipare electrice caracteristice somnului profund — înainte de a ajunge la o activare completă. Este exact ceea ce simți atunci când nu te poți concentra dimineața sau când ai impresia că ești „în ceață”.
Citeşte şi: Studiu: Atât de mulți oameni sar peste spălarea mâinilor după ce folosesc toaleta
Undele lente: între „trezește-te” și „mai dormi puțin”
Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului este identificarea a două tipuri distincte de unde lente care apar înainte de trezire. Unele dintre ele acționează ca un semnal de trezire, favorizând o tranziție rapidă către starea de veghe. Altele, însă, par să blocheze acest proces, prelungind senzația de somnolență.
„Unele unde lente fac parte din răspunsul creierului de tip ‘trezește-te!’, în timp ce altele sunt responsabile pentru menținerea somnului”, a explicat Aurélie Stephan, autoarea principală a studiului. Această diferență subtilă poate explica de ce uneori ne simțim plini de energie imediat după trezire, iar alteori abia ne putem da jos din pat.
Implicații pentru sănătatea somnului și tulburările neurologice
Studiul are implicații majore pentru domeniul medicinei somnului. Înțelegerea modului în care se reactivează creierul după o noapte de odihnă ar putea ajuta la diagnosticarea mai precisă a tulburărilor precum insomnia, parasomniile sau apneea în somn.
Mai mult, analiza acestor unde lente ar putea deveni un instrument esențial în identificarea semnelor timpurii ale unor afecțiuni neurologice, cum ar fi epilepsia nocturnă sau alte forme de hiperactivitate cerebrală. „Această cercetare deschide o fereastră asupra modului în care creierul își recapătă funcția după somn”, a subliniat Stephan, evidențiind potențialul terapeutic al acestor constatări, conform elconfidencial.com. (Foto: Canva Pro)