Pandemia de coronavirus a afectat şi sectorul îngrijirii la domiciliu a persoanelor cu nevoi speciale. De teama contaminării, multe dintre femeile din estul Europei active în acest sector întorc spatele Germaniei, scrie Deutsche Welle.
Ana a sosit în Germania la începutul lunii martie. Femeia în vârstă de 50 de ani din Moldova se bucură că a reuşit să intre pe teritoriul Republicii Federale înainte de închiderea graniţelor. Munceşte ca menajeră în casa unor bătrâni din landul Baden-Württemberg şi îi îngrijeşte şi pe. Lucrează trei luni după care pleacă acasă, în Republica Moldova. Soţul Anei munceşte tot câte trei luni la o fermă din Polonia, povesteşte ea.
Câteva mii din cele aproximativ 300.000 de menajere şi infirmiere din estul Europei care lucrează în casele din Germania, majoritatea ilegal, s-au retras în ţările de origine din cauza coronavirusului şi nu s-au mai întors, explică Bernd Tews, director general al Asociaţiei furnizorilor particulari de servicii sociale. În lipsă de personal, sectorul îngrijirii la domiciliu are de suferit.
De asemenea, pandemia a avut un impact semnificativ şi asupra imigraţiei legale a cadrelor medicale şi a infirmierilor din statele Uniunii Europene. „La începutul crizei, familiile au fost nevoite să angajeze personal mai puţin calificat”, spune Frederic Seebohm, directorul general al Asociaţiei lucrătorilor în sectorul îngrijirii la domiciliu. „În cazul familiilor care preferau menajere şi infirmiere la negru, situaţia este şi mai gravă. Deseori, rudele au fost nevoite să preia aceste sarcini.”
Criza Coronavirus a dus la creşteri salariale pentru personalul din Europa de Est. „Salariile celor care muncesc atât legal cât şi ilegal în acest sector au fost majorate. Între timp, situaţia s-a normalizat”, afirmă Seebohm. Mai mult, atât familiile din Germania cât şi îngrijitoarele sau menajerele din Europa de Est optează, în număr tot mai mare, pentru angajarea cu forme legale.
Daniel Schlör, reprezentant al agenţiei de intermediere SunaCare, susţine că organizarea deplasării în Germania a acestei categorii de personal a devenit mai dificilă: „Pentru siguranţa călătorilor, locurile în autocare au fost reduse. Se mai întâmplă şi ca persoana angajată să se răzgândească în ultimul moment şi să nu mai vină considerând că pericolul este prea mare.”
Totuşi, în România şi Polonia, procesul de recrutare merge foarte bine. Pe fondul crizei economice acute, mulţi oameni şi-au pierdut locurile de muncă aşa că sunt dispuşi să vină în Germania, susţine Peter Blassnigg, managerul grupului Promedica din oraşul Essen – firmă specializată pe recrutarea de personal din estul Europei.
Cu patru ani în urmă, Anei din Republica Moldova nu i-a rămas altceva de făcut decât să accepte un job ca „fată în casă” în gospodăria unor germani în vârstă. „Acasă muncesc mai mult ca aici, dar nu sunt atât de obosită. În Germania fac faţă mai greu psihic. Trebuie să fiu mereu răbdătoare, să tac.” De fiecare dată pleacă la muncă pentru trei luni, îi este greu să-şi părăsească ţara.
În Moldova, Ana a studiat Finanţe şi Drept. A fost contabil-şef. Ea şi soţul câştigau suficient ca să-şi permită o căsuţă la ţară. Numai că în iarna anului 2016 familia s-a confruntat cu o criză personală. N-au mai avut bani nici pentru lemne ca să-şi încălzească locuinţa. Ana a urmat exemplul surorii sale şi a plecat să lucreze ca infirmieră în Italia. Îi venea să urle, spune ea. „Numai că, după ce-am primit primul salariu, de 1350 de euro net, nu mi-a mai păsat de studiile mele superioare.” Pentru aceşti bani, în Republica Moldova ar fi trebuit să muncească aproape un an de zile.