ARO Asociația Românilor din Frankfurt și Împrejurimi, www.aro-rhein-main.de, ne-a invitat vineri 21 septembrie 2018 la un eveniment deosebit, care a avut loc în cadrul Săptămânii Interculturale Offenbach, la Biblioteca orașului din Büsingpalais.
Seara „Hermannstadt – Sibiu – deutsche Stadt in den Karpaten“ ne oferea prezentarea unui vechi oraș german, deschis prin multiculturalitate către Europa actuală, și vizionarea unui film documentar.
Am fost întâmpinați cu urările de „bun venit” ale organizatoarei serii, Brândușa Massion, care face parte din consiliul asociației, sub numele ei german „ARO Rumänischer Kulturverein Frankfurt & Umgebung e.V”. Brândușa Massion a aliniat seara „Sibiu”, aniversării a 100 de ani de la Marea Unire a României din 1 Decembrie 1918, unire la care Sibiul a contribuit masiv, după 1918 fiind centrul administrativ al Transilvaniei unite. D-na Massion a mulțumit directoarelor bibliotecii, Nicole Köster și Setta Aro (o coincidență de nume benefică!), prin sprijinul cărora a fost posibilă găzduirea evenimentului în acest minunat lăcaș de cultură.
Biblioteca are o caracteristică arhitecturală deosebită, așa-numitul turn de cărți. Interiorul circular al unuia din turnurile palatului Büsing este înconjurat de terase cu rafturi de cărți, cu vedere spre un atrium care, de asemenea, stă la dispoziția cititorilor și a publicului. Turnul de cărti este accesibil printr-o scară interioară în spirală și printr-un ascensor extern. Aici au loc cu regularitate evenimente literare, prezentări, dezbateri.
Publicul a fost deosebit de numeros, onorându-ne cu prezența circa 120 de spectatori, în marea lor majoritate germani. Interesul pentru eveniment a fost foarte mare, încât atriumul bibliotecii de la parterre s-a umplut repede, motiv pentru care primul și al doilea etaj au fost suplimentate cu scaune. Au fost prezente persoane de toate vârstele, care și-au dat întâlnire pentru a petrece o seară dedicată orașului Sibiu, situat în inima României, în care atmosfera medievală se îmbină perfect cu cea a zilelor noastre.
Arhitecta Ruxandra-Maria Jotzu, născută în București și locuind și activând profesional din 1982 în orașul Bad Homburg de lângă Frankfurt, a tratat tema la un nivel elevat și cu mult șarm. Bine a făcut, pentru că în sală erau destui arhitecți și destui sibieni exigenți! Doamna Jotzu a evidențiat aportul deosebit al orașului Sibiu la viața culturală din România, fie ca locație culturală sau ca spirit. În Sibiu are loc anual un maraton de evenimente din cele mai variate, când spațiile publice și sălile de spectacole oferă teme precum: filme, foto, arhitectură, arte vizuale, literatură, muzică, patrimoniu, conferințe. Doamna Jotzu nu a omis să precizeze că în anul 2007, grație primarului său de atunci, Klaus Iohannis, actualul președinte al României, Sibiul a fost, împreună cu Luxemburg, capitală culturală europeană, fiind primul oraş din estul Europei care a primit acest titlu.
Ascultând-o, m-am simțit din nou pe străzile Sibiului, însă mai sigură, mai bogată. Imaginile ce se derulau pe ecran erau completate de date concrete legate de istorie, arhitectură și de oamenii vremurilor. Doamna arhitectă, fascinată dintotdeauna de zona Transilvaniei cu moștenirile ei, era înarmată până în dinți cu informații. Numai astfel se explică puterea ei de a ne ispiti timp de o oră să simțim pulsul și istoria sașilor cu ceea ce o caracterizează: proverbele, dialectele, arta tradițională, meșteșugurile, etc. Personal, am simțit-o cum mă ia de mână, conducându-mă către lumea pe care o ținea în cealaltă mână, lumea Sibiului.
A fost o întoarcere în timp, începând cu secolul al XII-lea, când coloniștii germani, în special cei din regiunea Rin-Mozela, răspund chemării regelui Ungariei și emigrează în Transilvania. Zona Sibiului este situată în depresiunea Cindrelului, fiind vegheată de Munții Făgăraș, Munții Cindrel și Lotrului. Prima atestare documentară a Sibiului datează din anul 1191 sub numele „praepositum Cibiniensem” si ceva mai târziu sub denumirea latină „Villa Hermanni”.
După distrugerea de către tătari 1241-1242 orașul se reface rapid economic. Așezarea strategică a orașului, la intersecția a două căi comerciale, îl transformă într-un puternic centru economic, administrativ, politic și ecleziastic al sașilor transilvăneni.
Amintesc o parte din punctele traseului străbătut alături de Doamna Jotzu prin Sibiu:
Am plecat din centrul istoric al Sibiului, acolo unde, vrei nu vrei, ești obligat să calci cu sfială și respect, fiindcă ochii trecătorului nu sunt singuri, ci sunt vegheați de alți ochi, cei de pe acoperișurile caselor. Privirile lor se îndreaptă toate deodată spre Piața Mare, ca și cum ar vrea să retrăiască evenimentele ai căror martori au fost de-a lungul secolelor, fie că era vorba despre piețele de cereale sau obiecte meșteșugărești, fie de procese, condamnări și execuții publice, dar și de sărbători și întruniri.
Piața Mare a zilelor noastre găzduiește diverse concerte în aer liber, piața de Crăciun, însă este și locul care atrage prin clădirile vechi cu arhitectura specifică epocilor: Casa Generalilor, Casa Albastră, Casa Hecht, Casa Haler, Casa Lutsch, etc. Peste tot te întâmpină arhitectura cu influențe baroce de o frumusețe deosebită. Imaginea Pieții Mari este completată de o impozantă biserică romano-catolică și de Palatul Bruckenthal, construit în perioada 1778-1785 de către baronul Samuel von Brukenthal, care găzduiește cel mai vechi muzeu din România.
Este suficientă o privire în sus pentru a depista cel mai înalt turn al Sibiului, numit Turnul Sfatului. De la înălțimea lui îți poți arunca privirea nu numai deasupra Sibiului și a împrejurimilor, ci, dacă vremea este prielnică, până departe, spre Munții Făgăraș. Turnul Sfatului este și poarta de legărura dintre Piața Mare și Piața Mică a orașului. Nu am ignorat nici Biserica Ursulinelor, Pasajul Școlii sau Orașul de Jos, Piața Aurarilor cu Turnul Scării Aurarilor, de care este lipită Casa Calfelor.
Piața Mică ne-a întâmpinat cu două muzee, Muzeul Farmaciei, situat pe locul unei farmacii vechi, numită „La Ursul egru” și Casa Artelor, în care se află Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus“. Tot aici, privirea poposește pe „Podul Minciunilor” de unde, continuând către Piața Huet, ne întâmpină Liceul Samuel von Brukenthal, casa parohială evanghelică și catedrala evanghelică, aceasta cu o cristelniță din bronz ce excelează prin frumusețe și cu turnul de 73 de metri, cu șapte niveluri și patru turnulețe.
Plimbarea noastră prin trecutul și prezentul orașului Sibiu trece neapărat prin catedrala ortodoxă și prin locul special amenajat pentru relaxare după o zi de muncă, Parcul Cetății, în care se află patru turnuri din cele 10 ale fortificației vechi a Sibiului: Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor, Turnul Dulgherilor și Turnul Gros. In pas alergător am trecut în final prin Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, excepțional patrimoniu în aer liber al civilizației populare de pe teritoriul României.
În filmul documentar de 30 de minute am revăzut o parte din locurile prin care ne-a condus doamna Jotzu, dar și fântânile,verdeața și oamenii cu viața lor urbană fremătătoare. De la bufetul convivial ARO nu a lipsit de data aceasta salamul de Sibiu.
În numele celor delectați la acest eveniment de neuitat, aduc mulțumiri organizatorilor ARO și doamnei arhitect Ruxandra-Maria Jotzu.
22.09.2018, Ioana Heidel, Würzburg
„10 Mai pe Main” la ARO Frankfurt: Coroana de Oţel între BCE şi Gerbermühle