Alina Iordan și organizația sa, Arbeitsunrecht Deutschland, au fost premiate cu premiul cel mare în cadrul galei TAZ Panter – Premiile Pantera acordate de TAZ – Tageszeitung, cotidian din Berlin. Premiul TAZ-Panter se acordă din 2005 persoanelor care luptă pentru drepturile celorlalți, „eroilor” din viața de toate zilele, după cum se spune în prezentarea premiului.
În fiecare an sunt acordate două premii Panter. Primul, cel mai important, acordat de juriul compus din redactorii și personalitățile TAZ, al doilea e stabilit de public. Premiile sunt de 5.000 de euro fiecare.
În acest an, Alina Iordan și echipa sa au câștigat premiul cel mare, adică premiul juriului.
Alina, originară din Constanța, locuiește acum la Karlsruhe. «Locuiesc in Germania din septembrie 2010, am ales sa încerc sa le ofer un viitor mai bun celor trei fete ale mele, din motive strict personale optând pentru migrare.
Deși in țara mea am fost cetățeanul ,,corect” care muncește zi lumină, plătește taxe și nu se plânge, nu reușeam sa fac planuri pe termen lung, existând permanent teama de a se închide fabrica unde lucrasem aproape 8 ani. Am ales Germania conștient , convinsă de faptul sistemul de învățământ va fi favorabil copiilor mei.», povestește Alina.
Ajunsă în țara adoptiva, a început o alta lupta cu un sistem nou și necunoscut, dar care i-a permis să se dezvolte. Primul succes a fost certificarea ca mediator pentru imigranți pe teme de sănătate, în cadrul unui proiect finanțat de Etnomedizinische Institut. Activează ca mediator de aproape 4 ani în paralel cu celelalte ocupații, organizând seminare pe teme de sănătate.
«Au urmat multe succese, calificări, recunoașteri. Nu fără sacrificii, nu fără nopți nedormite, nu fără permanenta luptă cu idei preconcepute. Trebuia să demonstrez că fac parte din categoria de străini civilizați care chiar vor să se integreze!»
Alina Iordan, în ce organizație activați acum și despre ce premiere a fost vorba duminică?
«Arbeitsunrecht Deutschland este o organizație non-profit , care își bazează activitate pe munca de cercetare, demascarea publica a angajatorilor și metodelor lor sabotoare, sprijin real pentru cei care își revendică drepturile legale, acțiuni de mediatizare. Din organizația noastră fac parte avocați, jurnaliști, oameni de știință, sindicaliști, dar și angajați din toate domeniile de lucru.
Anul acesta am avut onoarea sa fim nominalizați de Taz și chiar sa câștigam premiul cel mare Taz Panter pentru inițiativă, angajament , solidaritate și întreaga activitate.»
Care este activitatea dvs. în această organizatie și cum ați ajuns aici?
«În organizație mă ocup în principiu de cazurile compatrioților, sunt puntea de legătura între cei care nu cunosc limba şi instituțiile aferente, avocați și uneori direct angajatorul.
Acum trei ani am fost și eu în situația păţitului când, în încercarea de a crea un sindicat care să se implice pentru angajați, am fost, prin metode nu prea ortodoxe, înlăturată. Asta nu m-a speriat așa cum se aștepta fostul angajator, ci m-am angajat într-o luptă personală prin care ceream dreptatea. Cazul a fost foarte mediatizat, așa m-au descoperit colegii de la Organizație care au venit special pentru un interviu cu mine.
M-am alăturat aproape imediat idealurilor lor, dorindu-mi să întind o mâna de ajutor și altor oameni în situații similare.»
Aveți legături cu oameni din comunitatea românească? Care sunt greutăţile pe care le întâmpină?
«Cu românii am contact aproape permanent, problema cea mai mare este necunoașterea limbii germane, din nefericire sunt mulți care cer ajutor târziu, când au semnat deja documente fără să știe ce scrie de fapt în ele.»
Care este imaginea românilor în zona unde locuiți și activați? Ați avut vreodată sentimentul că sunteți marginalizată pentru faptul că veniți din altă țară?
«Sunt oameni între oameni, așa cum sunt și acasă, sunt și aici. Cei adaptați și cei mai puțin integrați.
Sentimentul de „străin” ți se servește în funcție de situație și de persoana pe care o ai în fată. Cu trecerea anilor am simțit o ameliorare, un fel de acceptată, de genul: doamna e ok!»
Ce părere aveți despre exodul populației din România, care continuă fără oprire? În zona dvs. sesizați că se mărește comunitatea?
«În ultimul an, într-adevăr statisticile arată o creștere uluitoare, pot să spun că se simte și se observă cum micile comunități se măresc.»
Ce ați vrea să le transmiteţi celor care își fac acum bagajele pentru a emigra în Germania?
«Nu sunt în măsura să dau sfaturi, dar sub forma unui avertisment, i-aş ruga pe conaționali să verifice nu odată, ci de zece ori, contractele din țara, firmele de plasare.
Sunt mult prea multe cazuri triste existente, ce pot fi date ca exemplu pentru înșelătorii sau indivizi care profită de naivitatea și dorința oamenilor de o viața mai bună.»
Urmăriți știrile din România? Ce părere aveți despre direcția în care merge țara?
«Ca oricare român plecat de acasă, încerc să păstrez legătura cât mai vie, în speranța ca lucrurile se vor îmbunătăți în timp încât să recapăt locul pe pământ natal.
Deocamdată e prematur de luat în calcul varianta asta, țara noastră e încă în stadiul de cocon, sper să iasă fluturele.»
Sorin Cehan
Femei de succes la München, întâlnire despre depășirea limitelor
Succes în Germania: O româncă la conducerea agenției federale de protecție împotriva radiațiilor