Adriana Radu, fondatoarea platformei de educație sexuală “Sexul versus Barza”, a predat educație sexuală în școli din Germania și a explicat pentru Libertatea cum se desfășoară aceste ore la clasele mici. Românca s-a educat în domeniul sănătății reproducerii în Germania și a ținut cursuri de educație sexuală în școlile de acolo. Tânăra a explicat cum românilor le e cel mai teamă că ar putea fi lezată inocentă elevilor.
La clasa a III-a, copiii vorbesc despre pubertate. “În Germania este diferit de la land federal la land federal, dar în același timp, educația sexuală este obligatorie la nivel național. Fiecare land federal are o mică diferență de definiție. În sudul Germaniei oamenii sunt mai conservatori față de cei din nord, care sunt mai deschiși, dar se face educație sexuală peste tot”, explică Adriana.
”Am făcut educație sexuală într-un oraș din sudul Germaniei. Acolo am separat copiii pe sexe, fetele cu fetele și băieții cu băieții. Asta înseamnă că de fiecare dată merg doi pedagogi specializați în educație sexuală în școală. Pedagogul bărbat vorbește cu băieții și pedagoga femeie, cu fetele. Temele sunt legate de pubertate. Și la început încercăm să aflăm cât știu ei despre asta, dacă vorbesc despre asta cu părinții lor și în felul ăsta înțelegem cam ce se întâmplă în fiecare familie”.
Copiii sunt foarte curioși și, în realitate, ei au ajuns să afle deja unele lucruri la care poate nu ne-am aștepta. “Vezi copii de 9-10 care sunt preocupați de pubertate pentru că observă la frații mai mari anumite schimbări și e important să știe ce se va întâmpla cu ei. Și te întreabă tot: de la persoane transgender, la prostituție, te și miri de ce știe o fetiță de 9 ani. Chiar astăzi am petrecut ziua cu o fetiță de 9 ani, într-un cadru privat, care îmi povestea că prietenii ei de la bloc au numărul de telefon al unei actrițe porno și că o sună. Și ei tot în clasa a III-a”, spune tânăra.
Adriana Radu, care susține introducerea educației sexuale în școli, este de părere că este nevoie ca părinții să înțeleagă importanța acestei materii și să îi susțină pe copii în procesul de cunoaștere a propriului corp și sexualități. ”Teama este că vine cineva din exterior și începe să facă un program de educație sexuală cu copilul tău, asupra căruia tu nu ai nici un control. Și înțeleg asta. Asta îi face pe părinți să se teamă. Ei trebuie informați cu privire la ce se întâmplă, ei ar trebui educați în primul rând, ca să poată să-i susțină pe copiii care au ieșit de la educație sexuală. Pentru că nu e bine pentru nici un copil să meargă la ora de educație sexuală și apoi să plece acasă și să nu mai aibă cu cine discuta.” spune ea
Ceea ce vrea să sublinieze este și că educația sexuală înseamnă prevenție, mai ales într-o țară ca România, care a bifat toate topurile internaționale negative, de la trafic de persoane, la minore însărcinate, violență sexuală și până la abandonul nou-născuților la naștere. Și toate sunt legate.
“Ca pedagog, încerci să ajuți copilul în stadiul dezvoltării lui. Nu îi dai matematică avansată la clasa a V-a, în același fel nu îi vei spune despre rețele de trafic și prostituție la clasa a V-a, ci o vei face mai târziu, la 14-15 ani, când ești într-o comunitate unde fetele nu au foarte multe posibilități și informații despre asta sau băieților poate le vine ideea să facă bani exploatându-și colegele sau prietenele”.
Toate țările care au introdus educația sexuală în școli au adunat ulterior roadele acestei investiții. În Germania, studiile au arătat că educația sexuală realizată responsabil nu este asociată sub nici o formă cu un debut timpuriu al vieții sexuale. ”Adică puștii nu învață să facă sex, ci învață să fie chiar mai atenți și responsabili. Și foarte important, atunci când își încep viața sexuală, o fac cu persoane pe care le cunosc bine.”
O cercetare a Organizației Mondiale a Sănătății arată că 62% dintre fetele din Germania și 53% dintre băieți au avut primul contact sexual cu o persoană cu care se aflau într-o relație stabilă. În plus, în anii 80, 30% dintre bărbații germani nu folosea metode de contracepție, în timp ce în 2014, doar 10% erau în această situație.