Sari la conținut

Coșmarul trăit de o româncă venită la muncă în Germania: «Nemții sunt duri şi reci, nu le convine că vin alţii să lucreze în ţara lor»

02/05/2018 12:13

Din ce în ce mai multe femei plecate la muncă în străinătate se întorc în țară după câțiva ani cu afecțiuni psihice. Multe ajung să fie internate cu boli grave. Cele mai multe vin din Italia, dar același lucru se întâmplă și cu femeile venite din Spania, Anglia sau Germania. La Institutul de Psihiatrie Socola din Iași sunt din ce în ce mai multe cazuri. Distanţa de casă, dorul de cei dragi, stresul prelungit, timpul liber, care de cele mai multe ori este extrem de limitat, precum şi comportamentul de cele mai multe ori neadecvat al străinilor a dus în timp la dezvoltarea unor afecţiuni psihice, numite deja generic „sindromul Italia”.

«La început, femeile resimt o stare depresivă, fără chef de viaţă şi fără energie, o scădere involuntară a greutăţii, au probleme cu somnul sau prezintă manifestări anxioase, fiind neliniştite fără un motiv anume. Sindromul are mpact puternic asupra persoanelor fragile din punct de vedere emoţional, mai precis femeile plecate în străinătate, din cauza nesiguranţei, din cauza faptului că nu cunosc limba sau în ce familie vor ajunge. Mediul stresant la locul de muncă, turele de noapte continue, timpul liber care este limitat, de multe ori o singură zi pe săptămână, distanţa şi dorul de casă, toate fragilizează emoţional pacienta, ceea ce face să se instaleze un declin psihic în cel mai scurt timp“, a explicat, pentru Ziarul de Iași, Cozmin Mihai, medic specialist psihiatru.

„Ziarul de Iaşi“ a discutat cu o pacientă venită din Germania, Loredana, care a lucrat la un depozit al firmei Audi, în halele unde se aflau depozitele de materiale. A obţinut locul prin intermediul unei firme de recrutare, cu tot cu contract de muncă, unde câştiga salariul minim pe economie, adică 1.000 de euro, din care 600 îi dădea pe o garsonieră nemobilată.

Avea o fată care urma să dea bacalaureatul, iar nevoia de bani era mai mare decât ceea ce putea ea să ofere, de la mii de kilometri depărtare. Pentru ca să-i rămână bani de trimis acasă, spăla vasele la un restaurant cu specific mexican, şi uneori mai ajuta şi bucătarul.

Erau zile în care ajungea la 2 noaptea acasă, iar la 6 trebuia să fie din nou la muncă. Atunci a venit momentul când a simţit că a căzut. Complet, din toate punctele de vedere… Auzea tot mai des voci care îi aminteau că trebuie să trimită bani acasă. Că fiica sa are nevoie de rochie pentru banchet. Că trebuie să plătească meniul pentru banchet. Dar şi fotograful care le face poze… Toate aveau „trebuie în faţă“, iar posibilităţile sale erau limitate. Atunci a început să se simtă urmărită, ca şi cum cineva îi respira mereu în ceafă când mergea pe stradă, când era la serviciu, când era acasă. Iar vocile deveneau tot mai acuzatoare.

Medicii spun că e vorba despre o psihoză, pentru care cel mai probabil va trebui să urmeze un tratament toată viaţa, fiind şi ea conştientă că duce pe umeri o boală grea. Îşi aminteşte că, înainte de zbuciumul din Germania, era chiar fericită: lucra ca merceolog, la fel ca mama sa, se ocupa de alegerea furnizorilor de materii prime, negocierea contractelor privind achiziţiile, precum şi de relaţia cu eventualii furnizori, fiind un loc de muncă la care ajungea din plăcere.

„Acum nu mai merg singură pe stradă… Am mare noroc de soţul meu, care mă însoţeşte mereu, nu mă mai lasă singură“, spune femeia, de pe patul de spital. Soţul vine să o vadă și să-i aducă flori. Are nevoie de afecţiune, care i-a lipsit în cei şase ani petrecuţi între germani. „Toţi se gândesc că, dacă pleci din ţară, e un semn că îţi este bine. În orice ţară pleci, e foarte greu, în special până te integrezi. Iar în Germania, şi mai greu: au altă mentalitate, sunt duri şi reci, nu le convine că vin alţii să lucreze în ţara lor. Se uită fix la tine, te studiază. Trebuie să te îmbraci la fel ca ei, ca să pari de-al lor, iar când aud de român, spun că suntem hoţi. Aşa ne merge vestea, iar asta creează probleme oamenilor care chiar vor să lucreze“, concluzionează ea.

Succes în Germania: O româncă la conducerea agenției federale de protecție împotriva radiațiilor

Capcanele muncii în Germania. Daniela Reim: «Refuzaţi munca cu Gewerbe!»