În finalul programului uşilor deschise la ARO din 24 septembrie, la Biblioteca din Offenbach a avut loc prezentarea, vizionarea şi comentarea filmului „Paşaport de Germania“ (2014).
Ziua Ușilor Deschise la ARO – Asociaţia Românilor din Frankfurt: «Îndemnăm părinţii să îsi aducă copiii la programul românesc»
Scenariul şi regia filmului aparţin regizorului şi scriitorului Răzvan Georgescu. Prezent a fost şi Hartwig Ochsenfeld din Frankfurt, unul dintre protagoniştii filmului.
Andreas Adam i-a prezentat într-o manieră profesionistă adecvată, atragând totodată şi publicul la discuţie.
Astfel am aflat despre motivele, condiţiile şi trăirile personale legate de turnarea filmului. Documentarul de 90 de minute dezbate o temă politică brizantă, marcată de desfăşurărişi aspecte neobişnuite petrecute între România şi Germania între 1968 şi 1989.
Răzvan Gerogescu cercetează cu acribie evenimente strict secrete la acea vreme şi surprinde pe peliculă momente greu de descris şi foarte emoţionante din soarta multor oameni care şi-au părăsit ţara. Filmul are astfel toate şansele să intre în analele cinematografiei documentare desconspirative, clarificând culise ale diplomaţiei statelor implicate, dar şi cotloane paralele ale pieţei neagre de tip mafiot.
Este vorba de compatrioţii noştri de origine germană, saşi şi şvabi, născuţi, crescuţi şi trăiţi pe meleagurile natale, acolo unde înaintaşii lor se aşezaseră cu secole în urmă. Au trăit în armonie alături de români şi alte naţionalităţi. În perioada comunistă germanii, ca şi evreii, au devenit subiectul unui Deal negociat în secret la cel mai înalt nivel, dar şi al altui Deal paralel, la nivelul acoliţilor corupţi ai sistemului.
Negoţul cu nemţi se sintetiza în liste cu nume, circulând aidoma unor specificaţii de bunuri contabilizate sub RU-Nummern, generatoare de valută preţioasă pentru ţara în criză totală de sistem.
Filmul insistă asupra contribuţiei unor personalităţi politice germane de atunci în realizarea acestui Deal, precum ministrul de externe Genscher, ministrul justiţiei Kinkel, ministrul de interne Schäuble (actualul ministru de Finanțe în Guvernul Merkel), ş.a., până la cancelaria de avocatură condusă de Dr. Hüsch. Acesta din urmă a acţionat ca verigă secretă între cele două ţări, a negociat cu Securitatea listele de oameni şi a transportat în propria geantă diplomatică sume imense, bani predaţi Securitaţii fără chitanţe, contra listelor de paşapoarte eliberate celor ce puteau să plece definitiv din ţară.
„Paşaport de Germania” – Film despre cumpărarea germanilor din România pe vremea lui Ceauşescu
Se arată şi căile obscure prin care persoane din sistem profitau de funcţie pentru a stoarce banii cetăteanului de origine germană.
Derulându-se pe un fundal artistic deosebit, cu imagini pitoreşti ale unor aşezări şi locuri parcă uitate de timp, cu iz melancolic dus până la tristeţe, dar mai ales prin rolurile interpretate chiar de persoanele aflate candva pe acele liste, filmul transmite publicului multă emoţie, dezvăluie răni nevindecate, iluzii şi deziluzii.
Filmul urmăreşte soarta câtorva persoane şi familii de origine germană care au trecut prin trauma de lungă durată a emigrarii. Aşa cum descrie plastic Hartwig Ochsenfeld, toţi cei care îşi aşteptau rezultatul cererilor de plecare cu înfrigurare şi într-o incertitudine totală, rezistau totuşi cu speranţa că „bald kommen die Wagen“, adică “în curând vine trenul” spre lumea liberă.
Odată ajunşi în Germania aceştia au luat-o cu totul de la început, confruntându-se cu greutăţile de aici, dar în final fiecare s-a realizat în felul lui. Sunt prezentate şi cazuri de germani care nu au reuşit să plece nici dupa 10 ani de aşteptare pe liste „nelucrate“, deşi sumele de valută fuseseră vărsate pe diverse căi, sau a unora care nici nu au ştiut vreodată despre existenţa unui Deal interstatal.
Protagonistii fac bilanţul unei vieţi zdruncinate şi evaluează într-un mod strict personal ruperea de ţara natală şi legarea de o patrie nouă. Filmul începe şi se termină cu imaginea dezolantă a şinelor unei căi ferate singuratice care duce către frontiera ţării, pe drumul încă necunoscut spre libertate. Dl. Ochsenfeld conchide cu mândrie după 40 de ani de trai în Germania, care l-a adoptat cândva plătind un preţ greu pentru el: acum, când graniţele nu mai există între Germania şi România, el se simte în ambele ţări ca acasă.
Au urmat discuţii cu Răzvan Georgescu si cu Hartwig Ochsenfeld, care au continuat între participanţii la seara ARO până spre miezul nopţii, la un pahar de vin şi vorbă şi la delicatesele obişnuite la noi.
Dan Eugen Munteanu, Bad Homburg
Despre viaţa în asociaţie: www.aro-rhein-main.de