Blocada navală americană la Strâmtoarea Ormuz a adăugat un nou actor la o confruntare care părea să fie strict între Washington și Teheran: China. Beijingul este de departe cel mai mare cumpărător de petrol iranian și urmărește cu o îngrijorare vizibilă cum SUA încearcă să sufoce economic Iranul tocmai prin controlul acestei căi navigabile strategice. Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a condamnat blocada americană ca „periculoasă și iresponsabilă”, iar președintele Xi Jinping a transmis un mesaj clar. Analiștii citați în surse occidentale interpretează aceste semnale ca pe un avertisment că, dacă petrolierele chineze vor fi oprite, Beijingul nu va rămâne pasiv — inclusiv pe plan militar. Miza nu mai este doar prețul petrolului.
După eșecul negocierilor de pace dintre SUA și Iran la Islamabad, Donald Trump a impus o blocadă maritimă împotriva Iranului. Până la acel moment, Teheranul controla de facto militar Strâmtoarea Ormuz. Obiectivul american pare să fie tăierea exporturilor de petrol iraniene, principala sursă de valută a regimului, direcționată în special spre China. Rapoartele privind ce se întâmplă efectiv cu petrolierele chineze în zonă sunt contradictorii, dar există indicii că cel puțin o navă cinsternă care forțase blocada s-a întors în Golful Oman.
Xi Jinping: „Nu putem permite întoarcerea la dreptul celui mai puternic”
Înainte ca Ministerul de Externe chinez să condamne public blocada, Xi Jinping transmisese deja un semnal diplomatic important. Potrivit presei de stat chineze, în discuția cu prințul moștenitor al Abu Dhabi, Xi a declarat: „Nu putem permite ca lumea să se întoarcă la dreptul celui mai puternic.” În limbajul diplomatic al elitei politice chineze, această formulare este, potrivit analiștilor, un atac direct la adresa SUA și Israelului.
Mesajul trimis lumii este limpede: dacă Trump va opri toate petrolierele chineze din Golful Persic și va întrerupe astfel aprovizionarea cu petrol iranian a Chinei, Beijingul nu va rămâne indiferent. Analiștii nu exclud că această reacție ar putea include și o componentă militară. Privit retrospectiv, acest schimb de semnale ar putea reprezenta un punct de inflexiune în confruntarea existențială dintre SUA și rivalii lor autoritari — China, Rusia și aliații lor — pentru hegemonie globală.
Citiți și: SUA a făcut anunțul: blochează Strâmtoarea Ormuz începând de astăzi. Prețul petrolului urcă din nou
O nouă ordine mondială oferită clienților din Sud
Dincolo de criza imediată, Xi exploatează acest moment pentru a-și consolida o narațiune globală. El oferă țărilor din Orientul Mijlociu, din sudul global și din alte regiuni contestate o alegere: să renunțe la încrederea în „Pax Americana” — pe care o consideră depășită și haotică — și să recunoască China drept puterea ascendentă a unei noi ordini mondiale. Această nouă ordine este descrisă de Xi cu o formulare caracteristică drept „o nouă eră a comunității cu un viitor comun al omenirii”, relatează Merkur.
Simultan, China încearcă să atragă de partea sa regimuri ezitante din Europa și Asia, prezentându-se ca singurul apărător al dreptului internațional — ignorând convingător propria sa sfidare a acestuia în privința revendicărilor teritoriale din Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est.