Un nou raport al Națiunilor Unite redesenează harta urbanizării mondiale: capitala Indoneziei, Jakarta, este în prezent cea mai populată metropolă de pe glob, cu aproape 42 de milioane de locuitori. Documentul, publicat de Departamentul ONU pentru Afaceri Economice și Sociale, confirmă o schimbare majoră în topul megaorașelor lumii.
Imediat după Jakarta se situează Dhaka, capitala Bangladeshului, cu aproape 40 de milioane de locuitori, iar pe locul al treilea se află Tokyo, cu 33 de milioane. Autorii subliniază că numărul megaorașelor – adică orașe cu cel puțin zece milioane de rezidenți – s-a cvadruplat din 1975, crescând de la opt la 33. Mai mult de jumătate dintre acestea, 19, se află în Asia, iar Cairo este singura metropolă din top 10 situată în afara continentului asiatic.
Până în 2050 apar cel puțin patru noi megaorașe
Raportul ONU avertizează că fenomenul va continua în ritm accelerat. Până în 2050, încă patru orașe vor depăși pragul de zece milioane de locuitori: Addis Abeba (Etiopia), Daressalam (Tanzania), Kuala Lumpur (Malaysia) și Hajipur (India). În paralel, unele metropole înregistrează o scădere a populației, precum Mexic City sau orașul chinez Chengdu.
Potrivit raportului, 45% din populația globală – adică aproximativ 8,2 miliarde de oameni – trăiește în mediul urban. În 1950, procentul era de doar 20%. Până în 2050, două treimi din creșterea populației mondiale va avea loc în orașe. Un loc este considerat oraș dacă are cel puțin 50.000 de locuitori.
CITIȚI ȘI ► Cel mai scump oraș european este în Germania: traiul aici costă mai mult decât oriunde altundeva pe continent
Numărul orașelor lumii s-a dublat în 50 de ani
Între 1975 și 2025, numărul orașelor existente la nivel global s-a mai mult decât dublat, ajungând la 12.000. Până în 2050, ONU estimează că vor exista peste 15.000 de orașe. Interesant este că 96% dintre acestea au sub un milion de locuitori. Chiar dacă megastadiile domină atenția publică, creșterea cea mai rapidă se produce în orașele mici și medii, unde trăiesc deja mai mulți oameni decât în marile metropole.
În 71 de țări, inclusiv Germania, India și SUA, localitatea – definită ca un spațiu cu cel puțin 5.000 de locuitori și o densitate de 300 de persoane pe kilometru pătrat – rămâne forma predominantă de așezare. Numărul statelor în care populația trăiește în special în mediul rural a scăzut de la 116 în 1975 la 62 în prezent, iar până în 2050 ar putea ajunge la 44. Printre acestea se numără încă Austria, Finlanda, România, dar și Mozambic sau Republica Centrafricană.
Urbanizarea este „forța motrice a epocii noastre”, afirmă Li Junhua, subsecretar general ONU. Potrivit acestuia, dacă procesul este gestionat „incluziv și strategic”, poate genera oportunități majore pentru combaterea schimbărilor climatice, pentru creșterea echității sociale și pentru dezvoltarea economică globală.