De mai bine de trei ani, războiul din Ucraina scoate la iveală realități tot mai dure de pe câmpul de luptă. Tot mai multe analize și relatări susțin că unele unități ruse sunt trimise în misiuni de asalt cu șanse minime de supraviețuire. Potrivit evaluărilor bazate pe informații publicate de bloggeri militari ruși și pe analize ale experților occidentali, cea mai periculoasă fază a unui atac poate reduce durata medie de supraviețuire a unui soldat la doar 20–35 de minute. Aceste estimări ilustrează nivelul extrem de ridicat al riscurilor cu care se confruntă militarii implicați în operațiunile de asalt din conflictul actual.
Cea mai periculoasă meserie din lume. Soldat de asalt rus
Istoria a cunoscut numeroase profesii și misiuni militare cu un risc extrem de ridicat. Printre acestea se numără serviciul pe submarinele germane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde aproximativ 28.000 dintre cei 40.900 de marinari și-au pierdut viața, ceea ce înseamnă o rată a mortalității de peste 68%. Un alt exemplu îl reprezintă piloții japonezi kamikaze, care porneau în misiuni din care nu exista întoarcere.
Citiți și: MApN face recrutări masive! Mii de posturi disponibile în Armata Română. Ce salarii pot câștiga noii soldați
Potrivit unor analiști militari citați de istoricul Peter Frankopan, în prezent una dintre cele mai periculoase misiuni ar putea fi cea a soldaților ruși de asalt. Analize bazate pe informații publicate pe canale rusești de Telegram susțin că durata medie de supraviețuire în faza cea mai periculoasă a unui asalt este estimată între 20 și 35 de minute. Aceste cifre nu înseamnă că fiecare militar moare în acest interval, ci descriu riscul extrem asociat momentului în care unitățile încearcă să cucerească pozițiile fortificate ale adversarului.
De ce pierderile sunt atât de mari
Misiunea trupelor de asalt este să ajungă la obiective controlate de inamic, cum ar fi tranșee, clădiri distruse, perdele de copaci sau alte puncte strategice. Însă, potrivit experților, câmpul modern de luptă oferă foarte puține posibilități de ascundere.
Dronele de recunoaștere supraveghează permanent zona și transmit imagini în timp real. Odată detectată o grupare de soldați, aceasta poate deveni ținta artileriei, mortierelor, mitralierelor și dronelor de atac. În multe sectoare ale frontului, spun analiștii, sunt suficiente doar câteva minute pentru ca o întreagă unitate să fie neutralizată.
„Zone ale morții”, sub supraveghere permanentă
Experții folosesc termenul de „kill zone” – „zonă a morții” – pentru a descrie porțiunile de teren monitorizate continuu de adversar, unde aproape orice deplasare este observată imediat.
Potrivit analizelor citate de sursă, probabilitatea ca un militar să fie rănit sau ucis în timpul unui singur asalt poate varia între 50 și 90%. Dacă supraviețuiește primei operațiuni, acesta poate fi trimis ulterior într-un nou atac. În încercarea de a reduce timpul petrecut în bătaia focului, unele unități folosesc motociclete, ATV-uri, vehicule ușoare de teren sau chiar cărucioare electrice de golf pentru a ajunge cât mai repede la pozițiile adverse.
De ce sunt trimise valuri succesive de soldați
Din punct de vedere militar, astfel de operațiuni implică pierderi foarte mari, însă analiștii spun că ele urmăresc mai multe obiective. Fiecare asalt oferă informații despre modul în care reacționează apărarea ucraineană, despre pozițiile de tragere și despre amplasarea operatorilor de drone.
Totodată, atacurile repetate obligă forțele ucrainene să consume cantități importante de muniție. Strategia este descrisă ca una bazată pe superioritatea numerică și pe acceptarea unor pierderi ridicate pentru atingerea obiectivelor tactice.
Salarii mari și compensații consistente pentru recruți
Pentru a completa pierderile de pe front, autoritățile ruse oferă soldaților contractuali salarii considerate foarte atractive, bonusuri la semnarea contractului și compensații financiare pentru familii, relatează Manners.
Potrivit sursei, un militar aflat pe front poate câștiga aproximativ 2.240 de euro pe lună, iar bonusurile de înrolare diferă în funcție de regiune și pot ajunge la zeci de mii de euro. În cazul rănirii sunt prevăzute despăgubiri estimate la aproximativ 33.600 de euro, iar familiile militarilor decedați pot primi cel puțin 56.000 de euro, la care se pot adăuga compensații regionale și, în unele cazuri, ștergerea unor datorii.
Cele mai multe contracte sunt semnate în regiunile mai sărace ale Rusiei, unde astfel de sume sunt greu de obținut printr-un loc de muncă obișnuit. Unii experți descriu acest mecanism prin termenul „deathonomics”, sugerând că despăgubirile acordate după moartea unui soldat pot depăși posibilitățile financiare pe care acesta le-ar fi avut în timpul vieții.