Dacă puterea actuală de la Bucureşti îşi doreşte să ţină diaspora românească departe de treburile ţării, împiedicându-i, în special, dreptul de a-şi exercita votul, drept garantat de altfel, constituţional, îşi amplifică prin acest comportament iresponsabil impotența politică, demonstrată de altfel, cotidian.
Anacronismul diplomaţiei politicianiste române faţă de cerinţele diasporei româneşti îşi are rădăcinile în neputinţă, imaturitate, dar şi în nepotism politic, mai ales când este vorba despre alegerea nicidecum pe criteriile competenţei a personalului consular, diplomatic, care nu reprezintă altceva decât cangrenă, boala pare-se invindecabila a politicii (co)ordonate din capitală.
A profita de diaspora atribuindu-i acesteia doar rolul de finanţator cu valută a visteriei statului român, ignorându-i însă problemele şi doleanţele, arata meschinăria, perfidia actualului aparat politic dâmboviţean. Opoziţia politică slabă, ea însăşi măcinată de un trecut dubios, întăreşte, cu urmări imprevizibile, actul pervers al guvernării Ponta.
Nu este însă diaspora aceea care, înfruntând de-a lungul anilor vitregiile pribegiei, se va lăsa intimidată fie de iresponsabilitatea, de reaua credinţă a guvernanţilor, fie de incompetenţa personalului consular al Ambasadelor ori Consulatelor Române.
Diaspora românească nu face derapaje de la crezul naţional, de la patriotism şi cere chibzuinţă politică ori nu aventurism politic.
Forţa de vot a diasporei româneşti, implicit a rădăcinilor ei aflate în ţară şi-a demonstrat indubitabilitatea în 2014. Politicienii români trebuie să ştie că această forţa este inepuizabilă, ea se alimentează atât din maturitatea acelora care o expun, cât şi din imaturitatea acelora care o provoacă.
Diaspora românească poate accepta să fie consultată, antrenată politic, însă niciodată înregimentată politic, indiferent de partidul sau forţă politică care va încerca acest lucru. Şi din acest motiv, apariţia unei forţe politice noi, deschise, în România este absolut necesară, imperativă.
Actul pervers al guvernării Ponta, anacronismul diplomaţiei politicianiste române faţă de cerinţele diasporei româneşti, opoziţia politică anchilozată trebuie depăşite şi trebuie depăşite acum!
Redefinirea rolului funcţionarilor consulari este o prioritate pe care diaspora românească o revendică: respectul față de cetăţeanul român, eficacitatea în rezolvarea doleanţelor acestuia sunt nenegociabile.
Ce trebuie însă să înţeleagă nouă forţă politică românească, fiindcă, iată, cea actuală nici nu are de gând, este că problemele de ordin tehnic ale diasporei româneşti sunt secundare comparativ cu dorinţa ei arzătoare, nestinsă de-a lungul anilor, față de obiectivul ei final: întoarcerea în Țară!
Cei ce trebuie să fie noii politicieni ai României au datoria morală, politică, de a îndrepta răul făcut de Iliescu în anii `90 românilor: mineriadele, compromiterea personalităţilor politice care aveau şansa reală de a relansa România şi a o reaşeza în rândul naţiunilor civilizate, amintesc aici de regretatul Ion Raţiu, spre exemplu, toleranta jenantă față de apariţia celor mai mari escroci economici care au falimentat România, subjugarea justiţiei şi a presei libere, distrugerea prin incompetenţă şi furt a învăţământului şi sănătăţii, promovarea în sectoarele public, administrativ, a ciubucarilor şi slugilor politicianiste, sugrumarea perspectivei de realizare profesională, minimalizarea până la extrem a şansei de a duce un trai decent în România au dus la emigrarea a milioane de români harnici şi pricepuţi, au dus la ruperea familiilor: copii care au lăsat acasă părinţi disperaţi de durere sufletească, părinţi care au luat drumul pribegiei pentru a da copiilor lor în România posibilitatea unei vieţi mai bune, dar cu ce preț?
Cu ce preț? Căci este strigător la cer să-ţi laşi copiii acasă lipsind astfel de la educaţia lor, de la bucuriile lor, nemaiavând astfel posibilitatea de a le dărui căldura părintească de care copiii au atâta nevoie! Dar bătrânii care au ochii înmărmuriţi pe poarta casei? Doar, doar li se întorc copiii plecaţi în pribegie!
Aceasta este adevărată, gravă, acută problema a diasporei româneşti: dezrădăcinarea de Țară şi distrugerea familiei. Acesta este obiectivul final, în ceea ce priveşte diaspora românească, pe care trebuie să îl aibă în vedere cei ce se vor ajunşi la cârma Ţării: reîntregirea famiilor, vindecarea societăţii româneşti, redarea încrederii şi mândriei naţionale romanilor, facilitarea întoarcerii lor, a celor care vor, în Tara natală.
Condamnarea publică a comunismului în România a fost un act necesar şi drept. Condamnarea publică a actelor de distrugere socială a românilor de către politicienii corupţi şi antiromani este un act necesar şi drept.
Aceasta îşi doreşte diaspora românească: posibilitatea reală de a se întoarce ACASĂ! Sarcinile pe care trebuie le preia o nouă forţă politică românească sunt uriaşe: functonarea independentă a justiţiei, funcţionarea sistemului de sănătate şi a celui educaţional, reglementarea decenta a fiscalităţii intru încurajarea întreprinzătorului, ajustarea aparatului de stat, eficientizarea politică la nivel naţional şi internaţional, accesul firesc şi nebirocratic la fonduri sau programme de finanţare naţionale şi europene, depolitizarea instituţiilor administrative, garantarea libertăţii de exprimare, garantarea libertăţii presei.
Românii harnici şi cinstiţi din diaspora, dacă vor avea această şansă de a se întoarce în România, vor şti să pună umărul, să implementeze experienţa şi viziunea lor occidentală la modernizarea industriilor, la rentabilizarea agriculturii, la bună păstrare a mediului, vor fi un motor al creşterii economice, creştere economică care ar asigura românilor un trai decent în Țara lor.
Avem, împreună, o răspundere colosală dar şi o şansă pe măsură. Dacă o ratăm, ratăm România!
Lucian Țârlea, Nürnberg