Fenomenul numit „frontieriştii” datează din 1948, când s-au înregistrat şi primele incidente violente, cu victime, la graniţa româno-iugoslavă.
Pe unul dintre românii care au căzut împuşcaţi la frontieră l-am găsit dormindu-şi, într-un mormânt încă îngrijit de alţii, somnul de veci. Neplâns de ai lui, îngropat de străini, Mindea (Mingia) Gheorghe Marian din Berzovia, Caraş-Severin, şi-a găsit sfârşitul pe fâşie, iar acum oasele lui zac într-un mormânt din cimitirul din Marcovaţ.
În cimitir, la Marcovaţ
La Marcovaţ am dat roată pe alei, mergând încet cu maşina, să nu ratăm cimitirul. Ploua mărunt, iar pe deal se zărea o cruce albă. Parcă pusă special, ca piatră de hotar, simbol al unor sacrificii zadarnice. Ne feream de ploaie, aşa că am oprit să fotografiem crucea simbolică din maşină, pentru a nu uda obiectivul foto. O femeie de-a locului, speriată, ne-a luat la întrebări, dar ne-a şi îndrumat spre Primărie, unde aveam să aflăm câteva informaţii despre mormântul românului îngropat de sârbi la Marcovaţ.
„Îngrijiţi-vă mormintele strămoşilor!„, îndeamnă cimitirul din Marcovaţ. Foto: Marina Constantinoiu
L-am căutat, conform indicaţiilor, şi l-am găsit. Este pe undeva, pe la mijloc, printre localnici, îi îngrijesc mormântul femeile care vin să-şi plângă morţii.
Ploaia îl plângea şi ea pe Mindea Gheorghe, aşa cum a făcut-o din 1948 încoace, de când i-a ridicat crucea Vasile Micleu Sorin, aşa cum stă mărturie scrisă pe piatra de la căpătâiul românului.
Nimeni nu l-a recuperat, poate nici nu avea familie, dar mai degrabă a fost printre primii români îngropaţi în străini de soarta cărora rudele lor n-au avut habar. Nici numele nu îi e scris corect, ci după pronunţia lui bănăţeană, dar măcar el a avut parte de un mormânt, o cruce şi slujbe creştineşti.
Citește continuarea AICI
CITEȘTE ȘI:
Graniţele României comuniste. Cum trebuia să-ţi justifici prezenţa în propria ţară
Cum fugeau românii de comunism şi cine le-a frânt aripile
Povestea românilor care au fugit din închisoarea în aer liber numită România comunistă