Europa! Acest colţ de lume plin de frumusețe și diversitate!
Europa! Acest colț de lume plin de oameni frumoși și atât de talentaţi și capabili!
Europa. Ne place să îi contemplăm verdele frunzei, albastrul sclipitor al apelor, chipurile ei în anotimpuri, piscurile și adâncurile, să ne îmbătăm cu parfumurile ei. O venerăm și îi scriem ode de la est la vest și de la nord la sud.
Aici ne-am născut, aici ne-am înălțat, aici ne formăm cu fiecare zi, aici îi scriem istoria. Aici plângem și aici râdem…aici ne doare capul…da, …ne doare tot mai tare capul. Și ce facem când avem dureri?? Simplu, mergem la medic. Uneori ajută, alteori mai puțin dar apelăm la un medic.
Ce face însă Europa când are dureri? …Și nu sunt numai dureri de cap?
Mi-e teamă că Europa este bolnavă dar nu știe la ce medic să meargă. Se zbate, se chinuie spunând că îi este bine și că e totul trecător, râde, glumește dar eu știu că nu îi este bine. A trecut prin multe, a văzut multe, a trăit sângerând, a trăit povești adevărate, a fost un timp când avea des momente fericite și părea că, indiferent dacă în viață nu este totul perfect, se găseau soluții, lacrima era ștearsă, rana pansată și ea zâmbea mai departe.
De o vreme însă, zâmbetul ei este trist. Și sunt prea mulți cu sfaturi dar nici unul potrivit ei. Așa cum este ea. Colorată, deschisă.
Caut un medic pentru Europa! Știu, vei zâmbi. A înnebunit asta! Scrie de cai verzi pe pereți!
Da, poate. Dar eu nu mă pot juca cu durerea.
Ascult, privesc. Încerc să îmi văd de ale mele, cu preocupări fel de fel, să nu accept că durerile ei m-ar influența în vre-un fel dar mă mint singură. Pe mine mă dor durerile Europei. Dureri sunt pretutindeni, vei spune, poate mai grave, de care știm și care nu se vindecă ușor. Ele nu sunt însă atât de aproape de pielea noastră. Ne întristează, unii chiar luptă să le diminueze dar ne-am dezobișnuit ca Europa să fie bolnavă.
Și asta nu, nu de ieri-azi, nici de la poveștile cu refugiați sau războaie arabe. Acum numai se amplifică.
Gândesc asta de o vreme, de când am început să fiu atentă la copiii și tinerii din U-Bahn (metrou) în drumul spre școală, trăgând uneori indiscret cu urechea la discuțiile lor, la felul cum și ce vorbesc, la temele abordate, la comportament, la mișcări. Nu pot spune că sunt mândră de generațiile ce ne urmează, chiar dacă nu se poate generaliza. Nu intru în detalii căci m-aș lungi prea mult.
Vorbeam cu prieteni des, că refugiaților pentru integrare, nu le este suficient numai cursul de limbă, ci și cursuri de conduită europeană, de comportament…Uneori însă mă gândesc că ar trebui ca aceste cursuri să fie urmate nu numai de refugiați. O colegă de muncă îmi spunea zilele trecute că învățământul german nu mai dă importanță acestui aspect și totul cade pe umerii familiei (care familie, știm prea bine, nu prea mai are timp de educația copilului, atâta vreme cât mama și tata sunt mai tot timpul la lucru).
Cu alte cuvinte avem pretenții de la alții dar cum e cu a ne privi în oglindă și a lăsa să și vedem ce este de văzut??
Caut un medic pentru Europa!
Deși dureri ea va mai avea, atâta timp cât mame și copii, îndrumați eronat că aici curge pe străzi lapte și miere, riscând mii de vieți și făcând jocurile unor bandiți numiți călăuze, singurii mari profitori după mașinăria de armament, privesc deznădăjduit fără putință de cale întoarsă …
Nu, nu este vorba de cotropire, chiar dacă unii visează la așa ceva- fanatici indoctrinați cu creierul spălat. Nu, nu este vorba de a purta ocra în câțiva ani, este vorba de masinăria de destabilizare, de pe urma căreia profită puțini dar mult, este vorba de popoare înfloritoare care în secolul XXI s-au redus la epoca de piatră, este vorba de mame și copii ce stau în frig și umezeală sub cerul liber în fața unor ziduri clădite din frică.
Frica de necunoscut, frica de acel “dar dacă”, frica de a lua atitudine, lașitate, ignoranța, comoditatea de a pune umărul pe idea că “nu e treaba mea”, fără putință de a gândi că rolurile ar putea fi și invers. Tendințe populiste iau amploare, naționaliști speriați de propria umbră care-și scot acum la iveală colții plini de carii cu propagandă ieftină ce-și are rădăcini adânci … La milioanele ei de cetățeni, nu este posibil să nu existe câteva zeci de mii de oameni care să nu poată găsi soluții punând umărul direct; iar banii în loc să fie băgați în garduri, să fie folosiți pentru adăposturi, hrană și prim ajutor.
Dar și pentru control! Europa nu este sat fără câini! Este normal ca granițele ei să fie controlate, asta nici nu se discută! Miile de șomeri care se plâng de locuri de muncă, de ce oare nu sunt instruiți și implementați în proiecte care să ajute acolo unde acum arde?
Oare cum pot gândi unii că cineva își riscă viața sa și pe a copiilor săi într-o aventură în necunoscut fără a avea un motiv grav?
Nu este însă totul pierdut. Mai sper în curajul unor tineri care de acolo, își riscă viața să dejoace marile odioase planuri. Sper ca rândurile lor să crească în ciuda multelor pierderi care deja sunt. Căci ei există. Jocul șoarecele-pisica a început demult . Până atunci însă…
Europa este bolnavă și vinovați suntem și noi.
Caut un medic pentru Europa!
Daiana Maties
21.03.2016
Stuttgart