România conduce detașat topul european al persoanelor de vârsta a treia economic active, la mare distanță de țările nordice și de țările vecine, potrivit datelor furnizate de Eurostat.
Cu 20,8% dintre persoanele între 65 și 84 de ani și 9,6% la grupa de vârstă peste 85 de ani, ne situăm la un nivel echivalent cam cu de trei ori media UE în primul caz și de șase ori media UE în cel de al doilea.
Nici nivelul de trai relativ redus (vezi situația din Suedia, Danemarca sau Marea Britanie, țări cu economii dezvoltate) și nici moștenirea fostului regim socialist (vezi poziționarea în a doua parte a clasamentului pentru Bulgaria, Ungaria și sub media UE pentru Cehia sau Polonia), nu explică acest comportament, conform site-ului cursdeguvernare.ro.
Mai degrabă, ponderea relativ ridicată a populației din mediul rural care își duce traiul din cele obținute în propria gospodărie se află la originea acestei situații greu de anticipat. Mai ales că speranța de viață a persoanelor de peste 65 de ani, deși similară cu cea din fostele țări socialiste (în pofida unei speranțe de viață la naștere mai redusă la noi) este încă departe de media UE și de cea din țările dezvoltate.
Deși speranța de viață sănătoasă este la noi la un nivel relativ redus, atât față de țările dezvoltate dar, atenție, și față de fostele state socialiste, sănătoși sau nu, românii cosideră într-o proporție cu mult mai mare decât alte popoare că trebuie să rămână activi până la o vârstă înaintată sau chiar extrem de înaintată, pe principiul de a fi utili economic cât trăiesc.
Dacă ar fi să punem cap la cap aceste informații centralizate și certificate de Eurostat în condiții comparabile, rezultă că românii care mai ajung la vârsta de pensie, deși trăiesc ceva mai puțin decât persoanele de vârsta a treia din fostele țări socialiste (care, la rândul lor au ani buni în minus de viață față de cei din țările dezvoltate) și au o sănătate mai precară, muncesc cel mai mult.
Sunt date care se vor modifica inevitabil pe măsură ce convergența cu obiceiurile europene se va materializa inevitabil. Încă din viitorul apropiat este de așteptat o reducere considerabilă a proporției persoanelor în vârstă care se susțin singure din punct de vedere economic. Ceea ce corelat cu creșterea duratei de viață și în absența îmbunătățirii semnificative a asistenței medicale va pune o presiune suplimentară asupra bugetului public.
Este un exemplu-școală în privința necesității de întocmire și de transpunere rapide în practică a unei strategii naționale, ca urmare obiectivă a modificării previzibile a unor parametri economico-sociali foarte importanți. Strategie care va presupune o decizie politică armonizată în privința alocării și redistribuirii unor resurse suplimentare, indiferent de cei care se vor afla vremelnic la putere, mai notează sursa citată.
