Aproape 1.200 de retrageri ale ajutorului Bürgergeld (venitul minim garantat din Germania) au fost înregistrate anul trecut de autoritățile locale din mai multe orașe germane pe numele unor migranți din estul Europei. Potrivit unei investigații exclusive realizate de postul public WDR, orașele Duisburg, Gelsenkirchen, Dortmund și Hagen au suspendat prestațiile sociale pentru 1.181 de cetățeni români și bulgari, impunându-le și obligația de a părăsi Germania.
Autoritățile au justificat măsura prin faptul că acești beneficiari nu au contribuit suficient prin muncă la propriul trai, situație care permite retragerea dreptului de ședere conform regulilor UE privind libera circulație a lucrătorilor. Diferențele între orașe sunt însă uriașe, reflectând modul diferit în care legea este aplicată la nivel local.
În timp ce Gelsenkirchen a retras ajutoarele sociale de 506 ori, iar Duisburg de 556 de ori, în Dortmund au fost raportate 116 cazuri, iar în Hagen doar trei. Aceste date, comunicate de administrațiile locale către WDR, indică nu doar dimensiunea fenomenului de migrație a sărăciei, ci și existența unui larg spațiu de apreciere de care dispun autoritățile locale. În toate cazurile este vorba despre cetățeni UE, în principal din România și Bulgaria, cărora li s-a retras statutul de lucrător și, implicit, accesul la beneficii sociale.
Hagen: costuri ridicate și reguli considerate prea permisive
În orașul Hagen, trăiesc aproximativ 7.000 de migranți din România și Bulgaria, mulți dintre ei de etnie romă. Potrivit autorităților locale, 55% dintre aceștia sunt înregistrați ca beneficiari de ajutoare la Jobcenter, ceea ce generează un cost anual estimat la 10 milioane de euro pentru bugetul local. Primarul nou ales, Dennis Rehbein (CDU), afirmă că orașul are nevoie de imigrație orientată spre muncă și critică fenomenul migrației motivate de accesul la ajutoare sociale.
„Avem nevoie de imigrație pentru muncă. Dar imigrația țintită în sistemele sociale – și există așa ceva – provoacă respingere pe scară largă. Oamenii sunt ferm împotrivă, chiar și persoane cu trecut migrator îmi spun că trebuie acționat. Este nedrept, pentru că unii și-au construit totul aici prin muncă și acum văd că există și o cale mai ușoară”, a declarat Rehbein.
Deși situația este descrisă ca problematică, Hagen a retras anul trecut prestațiile sociale doar în trei cazuri. Primarul, aflat recent în funcție, anunță însă o schimbare de abordare și cere înăsprirea regulilor la nivel european. În prezent, legislația UE prevede că o persoană care lucrează minimum 5,5 ore pe săptămână este considerată lucrător și are dreptul la beneficii sociale. „Această regulă este mult prea permisivă. Vorbim de câteva sute de euro pe lună, suficienți pentru a fi considerat lucrător. Din așa ceva nu se poate trăi în Germania”, a subliniat Rehbein.
Citiți și ► Și străinii sunt de acord: Dacă vii în Germania trebuie să înveți limba și să te integrezi
Gelsenkirchen aplică cele mai dure criterii
În alte orașe din regiunea Ruhr, regulile sunt aplicate mult mai strict. Gelsenkirchen este exemplul cel mai dur: aici, autoritățile retrag dreptul de ședere dacă o persoană nu câștigă cel puțin o treime din necesarul de trai. Un șef de echipă din cadrul Oficiului pentru Străini din Gelsenkirchen, care a dorit să rămână anonim, a explicat pentru WDR:
„Aceste condiții nu sunt suficiente pentru a justifica statutul de lucrător. Atunci emitem constatarea pierderii acestui statut pentru părinți și copii, iar în final întreaga familie devine obligată să părăsească țara.” Potrivit acestuia, instanțele au confirmat în mod repetat această practică.
Citiți și: Ministru din Ungaria cere trimiterea romilor la muncă: „Să curețe toalete” – Scandal major
La polul opus, avocata specializată în dreptul migrației Lisa Chiarelli, din Dortmund, critică dur abordarea autorităților din Gelsenkirchen. „Gelsenkirchen este genul de autoritate de imigrație unde, ca avocat, îți poți toci dinții. Sunt un pic un câine dur”, spune ea. Totuși, Chiarelli subliniază că suspiciunea generală este interzisă, iar verificările pot fi declanșate doar pe baza unor sesizări concrete din partea altor instituții. Chiar și atunci, deciziile trebuie să țină cont de situația reală a persoanei.
„Dacă primesc o decizie și în fața mea stă un client care spune că nu a putut munci pentru că soția a suferit un AVC și copilul este cu handicap, atunci acest lucru trebuie explicat autorităților și ele înțeleg. Dacă cineva este leneș, atunci asta e. Nu pot face nimic”, explică avocata.
Potrivit acesteia, este vorba întotdeauna de decizii individuale și de destine personale, însă climatul politic s-a schimbat vizibil. „Absolut toți au devenit mai duri, pentru că există un consens politic clar că autoritățile pentru străini trebuie să strângă șurubul. Vântul a devenit mai aspru”, conchide Lisa Chiarelli.