Pentru mulți români stabiliți în Germania, vestea unei posibile extinderi a pensiei pentru mame a adus inițial speranță și recunoștință. Să fii recompensat pentru anii dedicați creșterii copiilor pare o măsură firească de justiție socială. Dar ce se ascunde dincolo de titlurile optimiste? Berlinul propune trei puncte suplimentare de pensie pentru fiecare copil, indiferent de anul nașterii — însă realitatea financiară pune în pericol întreaga sustenabilitate a sistemului. Costurile uriașe, lipsa unei finanțări clare și diferențele de tratament între copiii născuți înainte și după 1992 ridică întrebări serioase. Cine va plăti, până la urmă, pentru această „generozitate”? Și cum va afecta această schimbare viitorul pensiilor într-un sistem deja sub presiune? Dacă ești părinte și trăiești în Germania, merită să știi exact cum te influențează această reformă — și ce capcane ascunse ar putea apărea.
Anul de naștere al copilului afectează pensia
În teorie, unificarea pensiei pentru toți părinții sună echitabil. În practică, se dovedește o sarcină financiară complicată și neuniform susținută. Asigurările de pensii germane au declarat pentru Die Welt că nici introducerea Mütterrente I, nici a versiunii II nu au fost însoțite de fonduri suficiente. Reforma nu doar că pune în pericol sustenabilitatea financiară, dar ridică întrebări: ajută într-adevăr această măsură la reducerea decalajului de pensii dintre femei și bărbați? Sau este doar un gest simbolic costisitor?
1992, un an de răscruce
Inițial, până în 2014, unul primea un punct de câștig pentru pensia mamei, apoi până la doi, iar din 2019 două și jumătate. Pentru copiii născuți începând cu 1992, totuși, de la reforma pensiilor din 1992 au fost creditate până la trei puncte de pensie. Conform asigurărilor de pensii germane:
- Pentru copiii născuți înainte de 1992, se iau în considerare până la 2 ani și 6 luni de timp pentru creșterea copiilor per copil – o regulă denumită în mod colocvial „pensia mamei”.
- Pentru copiii născuți în 1992 sau mai târziu, perioada de creditare este de până la 3 ani per copil. În plus, se pot credita maximum 10 ani de perioade de îngrijire a copilului, indiferent de anul de naștere al copilului, scrie wa.de.
După cum subliniază Asigurările Germane de Pensii: „În 2025, fără nicio pensie a mamei III, ne așteptăm la costuri pentru creditarea perioadelor de creștere a copiilor în valoare totală de 25 de miliarde de euro”, se arată în comunicat. Se așteaptă 26 de miliarde de euro pentru 2026 și 27 de miliarde de euro pentru 2027. Doar aproximativ 1,5 miliarde de euro sunt alocați copiilor născuți din 1992 încoace. Dacă Mütterrente III (pensia mamei III) ar fi extinsă cu încă o jumătate de punct de salariu, s-ar adăuga încă 4,5 miliarde de euro, care aproape ar ajunge la limita de 30 de miliarde de euro. Aceste sume arată clar că acesta nu este doar un cadou electoral, ci o măsură extrem de costisitoare – indiferent dacă este finanțată prin contribuții mai mari sau subvenții fiscale suplimentare.
Cât ar primi mamele?
Gundula Roßbach, președintele asigurărilor de pensii germane, și-a exprimat îngrijorarea ziarului Tagesspiegel : „Dacă se adaugă un astfel de beneficiu nou, care nu este compensat prin contribuții, trebuie finanțat în întregime din veniturile fiscale de dragul echității”. Acesta avertizează asupra unor sarcini suplimentare considerabile pentru contribuabili. Dacă finanțarea nu este din venituri fiscale, o creștere a contribuțiilor la asigurările de pensie cu 0,25 puncte procentuale ar fi inevitabilă. Roßbach subliniază: „Atunci am ajunge cu o rată de contribuție de peste 19% încă din 2027.” Cu toate acestea, mamele afectate ar primi doar 20 de euro în plus pe lună.
O idee generoasă, un buget tensionat
Extinderea pensiei pentru mame atinge o coardă sensibilă – recunoașterea muncii invizibile a părinților, mai ales a mamelor. Însă fără o finanțare clară, riscul e ca întreaga poveste să se transforme într-o promisiune politică fără acoperire. Iar cei care vor suporta povara, pe termen lung, ar putea fi chiar pensionarii de mâine.