Audierea în faţa judecătorilor de la Karlsruhe a durat ore bune, verdictul va fi dat în vara acestui an. Presa germană comentează însă că şansele ca alocaţia pentru îngrijirea copiilor – decisă în 2013 de fostul cabinet Merkel – să rămână în picioare sunt aproape nule. Guvernul federal decisese introducerea alocaţiei fără să aibă competenţă legală, ce revine, conform organizării statale a Germaniei, landurilor, nu executivului central.
Acţiunea la Curtea Constituţională a fost demarată de landul Hamburg, alături de Saxonia Inferioară, relatează Spiegel, citat de Hotnews. Guvernul regional a argumentat că măsură acordării alocaţiei pentru îngrijirea copiilor contravine atât domeniului de competenţă al guvernului central, cât şi eforturilor făcute de land pentru a asigura un loc în creşe publice pentru toţi copiii.
Alocaţia pentru îngrijirea copiilor este o suma de bani acordată familiilor care, indiferent de motiv, nu pot sau nu vor să găsească un loc în creşe publice pentru copiii lor cu vârste între un an şi doi ani. În Hamburg, de pildă, autorităţile regionale au introdus mecanisme care să sprijine, de exemplu, familile nevoiaşe. E vorba de renunţarea la taxe pentru îngrijire zilnică de până la cinci ore. Locurile în creşe au fost suplimentate. „Iar apoi vine guvernul de la Berlin şi da un premiu celor care nu vor să beneficieze de investiţiile noastre”, spun autorităţile din Hamburg, citate de Spiegel.
Din punct de vedere constituţional, avocaţii guvernului Merkel au avut probleme şi cu articolul 3 din Legea Fundamentală, care prevede egalitatea în drepturi între bărbaţi şi femei. Oferirea alocaţiei pentru îngrijirea copiilor acasă ar duce, spun judecătorii Curţii, la întărirea rolurilor tradiţionale în familie, spre deosebire de îngrijirea copiilor la creşe, care permite femeilor să revină mai rapid la locurile lor de muncă.
Din punct de vedere al egalităţii de şanse între familiile cu venituri mici şi cele mari, alocaţia poate crea dezechilibre, au mai afirmat judecătorii în şedinţa publică. Sensul afirmaţiei este următorul: familii sărace ar putea fi tentate să ia alocaţia că să îşi completeze veniturile, ceea ce anulează şansa unei educaţiei timpurii acordate copiilor lor şi duce la probleme ulterioare la grădiniţe şi şcoli. Cei 150 de euro achitaţi lunar fac diferenţa pentru familii cu venituri mici, mai ales dacă se ia în calcul şi economia taxei de, în medie, 100 de euro lunar pentru creşă.