În ziua de 13 Martie 2016, în Nürnberg – oraş cu peste 500.000 de locuitori, dintre care peste 200.000 (40%) proveniţi din familii de imigranţi – vor avea loc alegeri pentru constituirea unui nou Consiliu pentru Integrare şi Imigraţie – „Nürnberger Rat für Integration und Zuwanderung„.
Vor putea vota, în 19 secţii de votare, toate persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani, au statutul de imigranţi şi locuiesc neîntrerupt, de cel puţin 6 luni, în Nürnberg.
Consiliul pentru Integrare şi Imigraţie al oraşului Nürnberg, înfiinţat în 2010, este autonom, nefiind direct subordonat decât Consiliului Municipal al oraşului Nürnberg. Scopul Consiliului este acela de a facilita viaţa familiilor de imigranţi stabilite în Nürnberg.
Există 19 centre de vot, împărţite în 10 locaţii din Nürnberg, după cum urmează:
Wahlamt, Unschlittplatz 7a
Gemeinschaftshaus, Glogauer Str 50
Südpunkt, Pillenreuther Str 147
Amtsräume, Kirchenweg 56
BBY, Äußre Bayreuther Str 8
Nachbarschaftshaus , A.-Klein Str 6
Villa Leon, Philipp- Koerber- Weg 1
Jugendhaus, Am Röthenb. Landgraben Str 61
Seniorentreff, Hintere Bleiweißtr 15
Loni Übler Haus, Marthastr 60
În săptămâna 7-11 martie 2016 se va putea vota la adresa: Rathaus, Hauptmarkt 14, parter, Camera 003, Luni-Joi, între 8:00-17:00, iar vineri, între 8:00- 14:00.
Rezidenţii români din Nürnberg pot vota şi pot candida pentru acest consiliu. Mai mulţi români şi-au depus candidatura. Iată doi dintre aceştia.
Ionela van Rees-Zota, juristă şi jurnalistă, şi soţul ei, Berthold Staicu.
Iată cum se prezintă cei doi candidaţi alegătorilor:
Ionela van Rees-Zota
Născută la doar câteva zile după cutremurul din Martie 1977 , la data de 18 Martie în oraşul Comăneşti, judeţul Bacău, fiind cel mai mare copil din cei patru fraţi, crescând într-o familie săracă. Am învăţat astfel să apreciez fiecare colţ de pâine, fiecare haină îmbrăcată, dar nu în ultimul rând să-mi ajut şi susţin părinţii în creşterea celor trei fraţi mai mici.
Am făcut şcoala primară la şcoala de muzică din Bacău, secţia vioară şi pian, apoi datorită faptului că ne-am mutat la Râmnicu Vâlcea, mi-am continuat şcoala gimnazială la Şcoala Ferdinand din aceeaşi localitate. Am fost admisă la Liceul de Transporturi Căi Ferate din Piatra Olt, loc unde timp de patru ani am făcut o navetă zilnică destul de dură, între Rm-Vâlcea şi Piatra Olt ( 200 km dus-întors), trezindu-mă zilnic la 4:30 dimineaţa, ajungând acasă la orele 16:30. Satisfacţiile au fost pe măsură. Chiar dacă învăţam mai mult în tren, am reuşit să reprezint şcoala la mai multe olimpiade şcolare, clasându-mă în anul 1993 pe locul 4 la Olimpiada Naţională de Limba Română.
Tot în liceu am cochetat prima dată cu poezia, reuşind să public în mai multe ziare şi reviste primele versuri, încurajată fiind de diriginta mea, dna Tatomir Maria.
După ce am terminat liceul, datorită situaţiei fnanciare precare, nu am reuşit să frecventez facultatea de Psihologie şi Sociologie din Craiova, unde fusesem admisă, dar mi-am canalizat energia făcând mai multe cursuri de specializare în domeniile: dactilografie şi secretariat, inspector resurse umane, analist ajutor progamator, contabilitate informatizată, relaţii publice şi comunicare, managment financiar, publicitate şi psihologie.
Visul de a face o facultate s-a materializat în anul 2003, când am putut să-mi susţin financiar acst lucru. Am absolvit în perioada 2003-2008 Facultăţile de Drept şi Jurnalism, iar în acelaşi timp un Master în Administraţie Publică Europeană la Universitatea Valahia din Târgoviste.
Faptul că mi-a plăcut să scriu şi îmi place m-au determinat să scriu mai multe cărţi, după cum urmează: 2000- „Cu dragoste, din dragoste, pentru dragoste”, 2002- „ Din viaţă pur şi…simplu, 2005- „ În nebunia mea de om cu…minte”, 2007- „Şi îngerii greşesc”, 2009- „Lăstari de timp”, iar în curs de apariţie volumul istoric „ „Patriotismul românesc între dispariţie şi izbândă”.
Tot la această categorie pot enumera şi apariţiile în: „Dicţionarul oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă” din judeţul Vâlcea -2004, apariţie în Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume- 2011, urmând ca în acelaşi an să mi se publice poemele în antologia Izvoarele vieţii! De asemena, din anul 2012 Membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, dar şi a Uniunii jurnaliştilor din Germania.
De-a lungul timpului, am reuşit să mă fac remrcată în activităţile pe care le întreprind, având parte de mai multe premii şi nominalizări: În anul 2011 sunt aleasă Vicepreşedinte LARG- Liga Asociaţiilor Române din Germania, în anul 2012 sunt pentru prima dată desemnată femeia anului 2011- categoria JURNALISM-Diaspora., în 2012 primesc Premiul DESTIN ROMÂNIA!- din partea Guvernului României, fiind urmat la scurt timp de Gala celebrităţilor române de la care am Premiul de Excelenţă –Celebritatea anului 2012- categoria JURNALISM- Diaspora. Un an mai târziu, în 2013 sunt Desemnată femeia anului 2012- categoria JURNALISM-Diaspora. De asemenea la sfârşitul anului 2015 sunt iaăşi desemnată Femeia anului 2015- Cea mai activă jurnalistă din Diaspora.
În tot acest timp, nu am uitat de viaţa personala, dând naştere la trei copii care mi-au dat energia necesară atunci când credeam că nu se poate să mergi înainte. Îmi amintesc cu drag, când fiul meu cel mare, pe la vârsta de 4 ani, mă întreba: „Mami, dar cât mai mergi la şcoală? Tu nu mai ai de gând să termini cu învăţatul? ” I-am răpuns atunci că noi, toată viaţa vom învăţa şi când nu mai suntem aici, ne vom da seama că nu ştim nimic!
Nu ştiu cât a înţeles el atunci, dar cu siguranţă că şi astăzi pot afirma acelaşi lucru. Întotdeauna am fost dinamică şi creativă, jurnalismul fiind unul din hobby-urile care mi-a dat voie să mă exprim aşa cum gândesc.
Nimic nu este uşor, mai ales atunci când soarta, câteodată îţi joacă feste, dar cum se spune, ceea ce nu te omoară, te întăreşte, am reuşit până acum să mă ocup de semenii mei aşa cum aş face-o pentru mine, am reuşit să înfiinţez proiecte la care, cândva, doar visam, dovedind astfel că tot ceea ce am promis, am şi făcut!
Nu vreau să vă promit nimic. Nu sunt politician şi nici nu voi fi. Aceste alegeri sunt apolitice, echidistante şi în acelaşi timp, este un loc unde se depune muncă de voluntariat. Timp de şase ani voi sta în slujba dumneavoastră fără nicio remuneraţie materială, mai mult decât atât, sunt şedinţe şi întâlniri la care esti obligat să mergi.
Nu îmi este teamă de a merge mai departe pentru semenii mei. Nu pierd niciun moment din preţiosul meu timp liber, ştiind că pot face în următorii ani ( la un nivel mai înalt) ceea ce de fapt am făcut de când am venit în Germania.
Întotdeauna am reuşit să mă ţin de cuvânt, nepromiţând nimic din ceea ce nu aş fi putut face. Am lăsat de foarte multe ori problemele mele deoparte şi m-am dedicat celor care au avut nevoie de ajutorul meu, uneori chiar cu preţul timpului dedicat familiei mele.
Ştiu că românii au nevoie de un Centru Cultural, proiect început de noi, au nevoie de un reprezentant în Primărie care să cunoască limba română pentru a-i îndruma în procesul de integrare, mi-ar plăcea ca unii dintre români să-şi înceapă paşii spre integrare la un loc de muncă unde să înveţe în limba germană termenii de specialitate din domeniul în care a studiat. De asemenea, voi lupta pentru a se deschide pe teritoriul oraşului Nürnberg un Centru de Informare în limba română şi lista poate continua!
Dacă aveţi încredere, în continuare, în munca presată de mine, vă invit să mă votaţi! Doamne ajută!
Berthold Staicu
Berthold Staicu face parte din categoria oamenilor ce se fac remarcaţi prin jovialitate, bun simţ şi spirit de iniţiativă. Înzestrat cu gândire analitică, domnul Berthold are o atitudine vizionară pe care o pune mereu în slujba comunităţii în mijlocul căreia trăieşte. Crescut într-o familie de saşi, din Transilvania, domnia sa şi-a construit un solid fundament educaţional format prin frecventarea unor şcoli valoroase din România şi Germania. Din biografia sa reţinem că dl. Staicu a luat decizia de a părăsi locurile natale iar în anul 1990 s-a stabilit în Germania.
Chiar dacă trăieşte în Nǘrnberg de peste 30 de ani, domnul Staicu nu şi-a uitat rădacinile, nu a trădat limba română şi a continuat să păstreze un real respect pentru cultura din ţara natală. În acest sens, a încercat să ducă mai de parte moştenirea culturală săsească şi românească şi a reuşit să întemeieze, pentru comunitatea de români şi saşi din Nǘrnberg, un post de radio, sugestiv denumit “Radio R Romania”.
Misiunea postului de radio, înfiinţat de Berthold Staicu, e simplă şi se leagă de dorinţa domniei sale de a oferi românilor din acest oraş posibilitatea de a se exprima, şansa de a-şi manifesta libertatea de informare şi comunicare, prin intermediul limbii române. După cum ne aşteptăm, idealurile domnului Berthold Staicu nu s-au oprit odată cu înfiinţarea postului de radio online, ci s-au extins şi s-au finalizat cu constituirea Platformei Culturale “Aşii Români”,fondând, alături de soţia sa Ionela van Rees-Zota, Agenţia de Presă AŞII ROMÂNI şi publicaţia lunară VOCEA TA. Ziarul tipărit VOCEA TA este destinat românilor din diaspora şi se distribuie gratui în Germania, Elveţia, Olanda şi Belgia.
Prin intermediul acestor proiecte culturale a reuşit să strângă în jurul său o serie de colaboratori şi redactori entuziaşti iar această echipă contribuie la diseminarea de ştiri, în marea lor majoritate pozitive, contribuind în acest fel la informarea diasporei româneşti încercând să schimbe prin intermediul ştirilor imaginea României în Europa şi în lume. Desigur interesele lui Berthold Staicu nu s-au limitat la dezvoltarea unor proiect culturale, cu au pătruns în domeniul politic. Astfel, din septembrie 2010 este Membru în Consiliul de Integrare din München, şi de pe această poziţie reprezintă interesele românilor şi acţionează pentru emiterea unor legi privind integrarea migranţilor.
Trăind în mijlocul unei familii numeroase, ca soţ, tată, fiu, ginere şi frate, Berthold Staicu, şi-a format o trainică experienţă de familist, care îl ajută să înţeleagă problemele concetăţenilor, dorinţele tinerilor şi nostalgiile persoanelor vârstnice. Pentru fiecare din ei Berthold Staicu are pregătită o vorbă bună, iar proiectele la care visează sunt destinate comunităţii şi sunt pavate cu gânduri şi bune intenţii.