Irlanda are o nouă președintă: Catherine Connolly. Victoria sa zdrobitoare la alegerile prezidențiale ale insulei reprezintă o schimbare radicală și o lovitură dură pentru establishmentul politic de la Dublin. Reprezentantă a stângii radicale și cunoscută pentru pozițiile sale foarte critice față de NATO, SUA și înarmarea europeană, Connolly, în vârstă de 68 de ani, a câștigat președinția cu un scor estimat la peste 60 la sută, surclasând principala candidată centristă, fosta ministră de mai multe ori, Heather Humphreys, care nu a depășit 20%. Alegerea sa, deși privește o funcție în mare parte ceremonială, marchează cea mai mare zguduire a politicii tradiționale irlandeze de la prima alegere a actualului șef de stat, Michael Higgins, în 2011.
O victorie zdrobitoare și primele reacții
Proiecțiile voturilor, deși numărarea era încă în desfășurare, au confirmat imediat amploarea triumfului Catherinei Connolly. Majoritatea sa de peste 60% nu a lăsat loc de îndoială, consolidându-i succesul și subliniind înfrângerea candidatei centriste Heather Humphreys. Aceasta din urmă, reprezentanta establishmentului, a recunoscut rapid rezultatul, felicitând-o pe Connolly și declarând: „Felicitări, veți fi președinta tuturor„.
Un alt candidat centrist, Jim Gavin, care s-a retras din cursă din cauza unor presupuse nereguli financiare, a obținut mai puțin de cinci la sută din voturi. Afirmația clară a lui Connolly, parlamentară independentă după ce a părăsit Labour, evidențiază o nemulțumire profundă a unei părți largi a electoratului față de partidele tradiționale și politicile lor.
Citiți și: Decizie șocantă a Chinei: Moscova luată prin surprindere, ce se întâmplă acum
Formarea și activismul radical al președintei
Povestea personală a Catherinei Connolly este profund ancorată în activism și angajament social. Născută și crescută în apropiere de Galway, este a șaptea dintre paisprezece copii, o familie numeroasă marcată de pierderea mamei pe când Catherine avea doar nouă ani. Activismul său de stânga își are rădăcinile în copilărie, când tatăl i-a interzis să participe la un protest din cartier împotriva sosirii unei familii de nomazi romi.
Din acel moment, Connolly a ales să lupte pentru drepturile acestei minorități: „Era o minoritate tratată rău de societate, însă spiritul lor vesel mi-a oferit o perspectivă prețioasă„, a povestit ea. Cariera sa profesională și politică reflectă această tenacitate și diversitate de experiențe: de la fostă femeie de serviciu la fostă asistentă medicală în Germania, de la fostă chelneriță la hotel la sportivă de performanță (fotbalistă, maratonistă și triatletă), Connolly a studiat ulterior și a devenit psiholog și avocată, înainte de a fi aleasă primar al orașului Galway și, în cele din urmă, parlamentar.
Poziții politice controversate: NATO, SUA și neutralitatea
Catherine Connolly este cunoscută pentru pozițiile sale radicale în politica externă și pentru sprijinul ferm acordat neutralității militare a Irlandei. Declarațiile sale au fost adesea controversate și în deschisă opoziție cu politicile altor țări occidentale. În special, a acuzat NATO că a alimentat conflictul din Ucraina și a criticat dur creșterea cheltuielilor militare din partea unor state europene, mergând până la a compara Germania actuală cu cea din anii ’30.
De asemenea, a votat în mai multe rânduri împotriva tratatelor Uniunii Europene. Un alt punct central al agendei sale este problema palestiniană: Connolly a afirmat că Hamas „face parte din structura poporului palestinian„. În plus, a criticat deschis utilizarea aeroportului Shannon de către forțele armate americane, considerând acest lucru un pas contrar neutralității tradiționale a Irlandei. Aceste poziții au transformat-o într-o figură marcantă pe scena politică pentru cei critici față de linia geopolitică dominantă.
Rolul ceremonial al președinției și impactul politic
Funcția de președinte al Republicii Irlanda (Uachtarán na hÉireann în irlandeză) este, prin natura sa, în principal ceremonială, iar puterea sa executivă este limitată. Președintele, care rămâne în funcție pentru un mandat de șapte ani ca și în Italia, are în principal rolul de a promulga legile decise de Parlament, acționând ca garant constituțional. Deși atribuțiile funcției sunt formale, alegerea unei outsideri precum Connolly are o semnificație politică profundă. Potrivit șefului redacției politice a Irish Times, Pat Leahly, victoria ei este „cea mai mare zguduire a politicii tradiționale britanice” de la alegerea poetului de stânga Michael Higgins în 2011. Totuși, analistul politic Fintan O’Toole a exprimat scepticism, sugerând că „coroana lui Connolly este goală” deoarece nu va putea aplica în mod concret politicile sale cele mai radicale, datorită limitărilor funcției.
Prezență scăzută la vot și record îngrijorător de buletine anulate
În contrapondere la entuziasmul pentru victoria lui Connolly, alegerile au fost marcate de una dintre cele mai scăzute prezențe la vot din istorie. Deși nu există încă un rezultat final, ratele de participare în multe secții au fost sub 40%, cu scăderi chiar și până la 5% în unele locuri. Este foarte probabil să fie depășit recordul negativ de 43,9% înregistrat la ultimele alegeri prezidențiale din 2018, un semnal clar de profundă dezamăgire față de politica tradițională.
La aceasta se adaugă un alt fenomen îngrijorător: numărul record de buletine anulate. Proiecțiile indică faptul că buletinele anulate sau mâzgălite ar putea depăși pragul de 13%, un procentaj nemaivăzut în Irlanda la o asemenea amploare. O parte dintre aceste buletine au fost intenționat mâzgălite cu mesaje politice ce exprimă sentimente anti-imigrație, cereri pentru închiderea granițelor și solicitări pentru reformarea alegerilor prezidențiale, astfel încât să permită candidatura oricărui cetățean și nu doar celor desemnați de partidele politice.
Acest context de dezamăgire și protest se desfășoară într-un climat social tensionat, în care Irlanda este țara din Uniunea Europeană care, proporțional cu populația, a primit cel mai mare număr de migranți și solicitanți de azil în ultimii ani. Tensiunile latente au degenerat în ciocniri violente la Dublin, unde agitatori au încercat să atace un hotel care găzduia migranți. În acest climat, chiar și figuri ale populismului de extremă dreaptă, precum sportivul de arte marțiale Conor McGregor, au încercat să candideze, fiind însă respinși.
Alegerea Catherinei Connolly este, așadar, un eveniment complex care, pe de o parte, marchează o victorie răsunătoare a stângii radicale, dar, pe de altă parte, este însoțită de semnale de criză a participării democratice și de o polarizare socială și politică tot mai accentuată pe insulă.