Soarta românilor care trăiesc în tabăra improvizată din districtul Gutleut al orașului german Frankfurt impresionează deja de ceva timp localnicii din vecinătatea ei.
Condițiile de viață ale acestora nu s-au îmbunătățit. Într-un reportaj realizat de Frankfurter Neue Presse a fost dezvăluită povestea a doi dintre ei.
În cele peste 30 de barăci din lemn, construite una lângă alta, trăiesc acum 50 de persoane, toate originare din Alba Iulia. Unul dintre ei, Nicola Varga, locuiește acolo de aproximativ un an, alături de întreaga sa familie. Nepotul său a fost primul care l-a urmat în Germania, apoi li s-au alăturat și restul. Fiica lui Nicola trăiește și ea în aceeași tabără, într-o baracă separată.
„În aceleași condiții trăiam și în România”, povestește el. Zi de zi, Nicola strânge sticle reciclabile sau caută prin gunoaie diferite obiecte care pot fi valorificate, la fel ca și restul „vecinilor” săi.
Deși nu pot fi obligați de către autorități să plece, sunt ținuți sub supraveghere de forțele de ordine. Fiind vorba despre o proprietate privată, statul nu se poate implica până când proprietarul terenului îi cere ajutorul.
Comportamentul comunității din interiorul taberei de la Gutleutviertel însă nu necesită intervenția autorităților. Proprietarul terenului pe care a luat naștere tabăra nu e deranjat de prezența acestora iar recent, o echipă de deratizare și dezinsecție a fost chemată la fața locului. De atunci, nu mai sunt probleme nici cu șobolanii.
Romii fără adăpost din Frankfurt au fost cazați în apartamente: acum au baie, bucătărie și își pot găsi de muncă
În incinta taberei nu locuiesc nici romi, nici copii, subliniază FNP. Minorii au fost lăsați acasă, în România, pentru a nu fi luați de Protecția Copilului. Pentru că nu sunt angajați, niciunul nu beneficiază de vreo asistență financiară din partea statului. Nicola se plânge de dureri în zona pieptului, însă nu își permite să meargă la doctor: nu are nici asigurare și nici bani. Măcar căbănuța pe care și-a construit-o e locuibilă.
Bettina Bonnet, care lucrează pentru „Weser5“, un centru de ajutorare a oamenilor fără adăpost, este cea care ține legătura cu românii din tabăra de la Gutleutviertel.
Aceștia nu primesc însă doar ajutor din partea diaconiei de care aparține Weser5, unde pot face duș, își pot spăla hainele și primesc o masă caldă. Un bărbat a investit în instalarea a două toalete ecologice pe perimetrul taberei.
Nicola Varga are experiență în construcții (Trockenbau). Însă nu cunoaște o boabă de germană și i-ar fi greu să o învețe acum.
Kirilie Ovidiu, un alt român care trăiește în aceeași tabără, a venit în Germania pentru fiul său, rămas acasă. Acesta are nevoie de o operație care îl costă o mie de euro pentru a putea umbla din nou. Pentru fiul său, în vârstă de doar 8 ani, se zbate acum să strângă bani în Germania.