Ion Iliescu a murit la 95 de ani. Fostul președinte al României fusese internat de urgență în iunie. Ion Iliescu, primul președinte al României postcomuniste, a murit marți, 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani, în Spitalul Clinic de Urgență „Agrippa Ionescu” din București. El se afla internat din 9 iunie, fiind diagnosticat cu o formă avansată de cancer pulmonar și supus mai multor intervenții chirurgicale.
Cu trei zile înaintea decesului, medicii anunțaseră că fostul șef de stat se afla în stare critică, suferind de disfuncții multiple de organe și afectare respiratorie severă. A fost îngrijit în secția de terapie intensivă până în ultimele sale clipe.
Ion Iliescu a murit la 95 de ani – Diagnostic oncologic confirmat în iunie
Ion Iliescu s-a prezentat la spital pe 9 iunie 2025, cu o stare generală alterată și dificultăți respiratorii. În urma evaluărilor medicale efectuate la Spitalul SRI, a fost confirmat un diagnostic oncologic: cancer pulmonar. A urmat o primă intervenție endobronșică pe 16 iunie, urmată la doar două zile de o a doua procedură pentru degajarea căilor respiratorii.
Starea sa s-a agravat în săptămânile următoare, medicii semnalând deteriorarea funcțiilor vitale. Ion Iliescu a mai fost operat și în 2019, pentru o pericardită lichidiană, și a avut mai multe episoade medicale severe în ultimul deceniu.
Citiți și: Nicușor Dan, reacție dură după moartea lui Ion Iliescu: „Istoria îl va judeca”
Un destin politic între putere și controversă
Ion Iliescu a marcat istoria României postdecembriste, fiind o figură centrală în Revoluția din 1989 și fondatorul Frontului Salvării Naționale. A fost ales primul președinte al României democratice în mai 1990, într-un scrutin cu 85% din voturi, și a deținut două mandate complete, între 1992-1996 și 2000-2004.
În paralel, a fost senator pe listele PSD și președinte de onoare al partidului până în 2010, când s-a retras oficial din funcțiile publice. În ultimii ani, a avut apariții rare, limitându-se la postări comemorative pe blogul său personal.
Citiți și: Mesajul lui Băsescu, după moartea lui Iliescu: „Respect”. Ilie Bolojan: „Intră în istorie”
Revoluția și Mineriadele, umbrele unui destin
Deși a fost simbol al tranziției de la comunism la democrație, Ion Iliescu a fost urmărit penal în Dosarul Revoluției, acuzat de crime împotriva umanității. Procurorii l-au trimis în judecată în iulie 2022, iar dosarul a fost retrimis la Parchetul Militar de către Înalta Curte în 2024 pentru nereguli procedurale.
Este acuzat că, prin aparițiile publice și comunicatele oficiale din perioada 22-30 decembrie 1989, a contribuit la amplificarea psihozei teroriste și la escaladarea violenței. Totodată, numele său este asociat Mineriadei din 13-15 iunie 1990, soldată oficial cu 6 morți și peste 700 de răniți.
Procesul Ceaușeștilor și retragerea certificatului de revoluționar
Ion Iliescu a semnat constituirea Tribunalului Militar Excepțional care i-a judecat și condamnat la moarte pe Nicolae și Elena Ceaușescu, într-un proces derulat la Târgoviște. Decizia a fost comunicată public și confirmată oficial prin Monitorul Oficial nr. 3/26 decembrie 1989.
În 2025, Tribunalul București a decis anularea certificatului de revoluționar al lui Ion Iliescu, la solicitarea Guvernului, care a considerat că nu îndeplinește condițiile legale. Instanța a admis cererea Asociației 21 Decembrie 1989, iar decizia poate fi atacată cu recurs.
Biografie, viață personală și începuturile în comunism
Născut pe 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a avut o copilărie marcată de abandonul mamei și de moartea tatălui, ilegalist comunist. A fost crescut de o mătușă care lucra în casa Anei Pauker, personaj influent în regimul comunist, cea care l-ar fi sprijinit să studieze la Moscova.
A urmat o carieră tehnică în domeniul hidroenergiei, dar s-a remarcat și în structurile tineretului comunist. A fost ministru al Tineretului în perioada 1967–1971, apoi a ocupat funcții de conducere în județele Timiș și Iași, fiind ulterior marginalizat politic.
Ascensiunea postrevoluționară și controversele istorice
După Revoluție, Iliescu a preluat conducerea țării ca lider al CFSN, devenind simbolul unei noi epoci. A susținut public obiectivele democratizării României, tranziția la economia de piață și integrarea în structurile europene și euroatlantice. Mandatul său a fost marcat de accente autoritare și de polarizarea profundă a societății.
S-a retras din funcții politice în 2010, dar a rămas o prezență influentă în PSD. Nu a avut copii și a fost căsătorit din 1951 cu Nina Iliescu, inginer de profesie. A fost autor a numeroase studii și articole tehnice și politice, și a fost ales de mai multe ori membru de onoare în instituții academice.