Am publicat recent pe site-ul ziarulromanesc.de știrea referitoare la noua lege a prostituției din Germania care va intra în vigoare la 1 iulie 2017. Potrivit statisticilor, în acest sector lucrează 400.000 de prostituate, din care un procent între 65 și 80% sunt străine, în special din România și Bulgaria. Sursa acestor informații: BBC și Der Spiegel. Nimeni nu știe cu exactitate câte românce lucrează în cele 3500 de bordeluri nemțești, dar cu siguranță sunt de ordinul sutelor de mii…adevărate tragedii.
Cum spuneam, am publicat știrea și reacția multor cititori a fost de indignare, de ce scriem că sunt sute de mii de prostituate românce? Stricăm imaginea!
Aceeași indignare a provocat o altă știre, mai veche, cu titlul «Prostituatele din Köln? ”Toate românce”», în care spuneam că o publicație italiană a făcut o anchetă la bordelurile din Köln, aflând că majoritatea prostituatelor de la cel mai mare bordel din lume, Pascha, sunt românce. «Nu vă faceți griji, fetele noastre sunt foarte frumoase, aproape toate românce», au răspuns responsabilii stabilimentului. Scandalizare mare printre cei care au citit, mai mult pentru că îndrăzneam să punem pe tapet o asemenea informație. Stricăm imaginea!
Mai puțin indignare pentru că sute de mii de românce au ajuns sclave prin bordeluri. În România începe să fie privită ca o meserie ca oricare alta, morala publică acceptă fenomenul și chiar există admiratori ai acestor „fete deștepte”.
Continui să cred că viețile acestor femei sunt distruse, indiferent de banii strânși, și aș vrea să văd indignare pentru ce au ajuns să facă generații întregi de românce. Bordelurile și străzile din toată Europa sunt pline de conaționale în căutare de clienți. Majoritatea sunt traficate.
Conform Eurostat, româncele reprezintă majoritatea victimelor traficului de ființe umane, cele mai multe fiind supuse exploatării sexuale comerciale în Europa. Tulburător este că femeile și fetele din România sunt recrutate de cunoștințe, prieteni sau rude, uneori sub imperiul violenței.
Este o urgență națională. Nu se poate ascunde la nesfârșit această tragedie. Cum s-a ajuns la căderea barierelor opiniei publice, la relativizarea reperelor și modelelor, la atâtea zeci și sute de mii de destine aruncate la coșul de gunoi? În țara unde sunt mai multe biserici decât școli, oamenii se rătăcesc mai ușor. Ce părinte acceptă senin că fiica sa este la bordel? Sunt sute de mii de părinți în această situație.
De zece ani am intrat în Uniunea Europeană, un club select care ar fi trebuit să ne ridice orizontul. Ce constatăm? Că milioane de români au plecat pentru a lucra în locuri de muncă prost plătite, regula fiind exploatarea, acceptarea unei situații dificile tocmai pentru că acasă „e și mai rău”. O latură sordidă a emigrației românești este furnizarea de forță de muncă pentru bordeluri.
Acasă, cei rămași nu o duc mai bine, multe firme, nu numai multinaționale, ci și cele românești, nu e nicio diferență, storc angajații și îi plătesc cu cel mai mic salariu pe economie din Europa (se spune că după noi mai este Bulgaria, dar de mult am dubii că ar mai fi valabil). Cât despre prostituție, în țară este omniprezentă.
În centrele marilor orașe, începând de la București, principalele activități sunt cluburile de strip-tease, sex-shopurile și cazinourile.
Cum este posibil ca după atâția ani de la intrarea în Uniunea Europeană să fim nevoiți să citim titluri despre sute de mii de prostituate românce? Să ne indignăm pentru aceste tragedii ale poporului român, pentru că indignarea determină și soluții. La fel ca în piețele în care s-a strigat luni de zile contra corupției, aș vrea să văd mulțimi de oameni indignându-se pentru faptul că sute de mii de românce au ca unică soluție prostituția.