lebaraz
web-romania02_726x88

Româncă, vânzătoare în Germania, ajută săracii din țară: „Nu sunt bogată, dar am mâncare caldă, curent electric în casă şi haine“

Plecată în străinătate în căutarea unui trai mai bun, o femeie din Sălaj îşi dedică timpul liber ajutorărilor celor nevoiaşi din comuna în care a copilărit.

Petruţa-Ramona Bauer are 36 de ani, este din Zalău, iar copilăria ei este strâns legată de comuna Chieşd. Locuieşte în Germania de 14 ani, unde şi-a întemeiat o familie şi munceşte ca vânzătoare.

„Nu sunt bogată, dar am o mâncare caldă pe masă, curent electric în casă şi haine“, spune femeia al cărei demers de ajutorare a celor oropsiţi de soartă a început după ce a dat peste un apel făcut pe Facebook pentru o familie sărmană. „Cum numărul celor care au oferit sprijin pentru cazul respectiv a fost destul de mare, m-am gândit să caut alte familii cu probleme. Simţeam că trebuie să fac ceva pentru cei la nevoie, aşa că am luat legătură cu o mai veche prietenă din Sighetu Silvaniei, care lucrează ca asistent social la primăria din comuna în care am copilărit, şi am rugat-o să îmi spună despre câteva familii cu probleme. Am preferat să mă orientez în special către cele cu copii“, spune Petruţa.

Campanii pentru cei sărmani

Aşa a aflat despre cazul unei familii cu patru copii care locuiesc într-o încăpere fără energie electrică, pusă la dispoziţie de autorităţile locale. „Cei şase membri ai familiei Lingurar împart o cameră în care copiii îşi făceau temele la lumina lumânării… În luna martie am vorbit cu primarul, m-am informat despre ce ar fi nevoie. Autorităţile au suportat din bugetul local o parte din cheltuielile cu introducerea curentului electric, însă tot mai era nevoie de circa 800 de euro, sumă pe care trebuia să o strâng eu“, spune femeia.

De Paşte le-a făcut o vizită, ducându-le şi câteva alimente şi dulciuri. „Ca să ajung la locuinţa lor, am mers pe un drum de piatră, plin de gropi; copiii ne aşteptau afară, curioşi şi ruşinoşi. Nu au ei prea multe, dar m-au invitat imediat în casă. Nu voi uita niciodată bucuria de pe feţele lor“, îşi aminteşte Petruţa.

Situaţia lor grea a impresionat-o atât de mult încât a ştiut că trebuie să îi ajute. Şi-a mobilizat prietenii şi cunoştinţele din Germania şi, cu sprijinul fundaţiilor Herzenstiere-Europa e.V.  Gerolsbach şi Heimatstern e.V. München, a făcut rost de întreaga sumă în doar cinci luni. Banii strânşi de la oamenii cu suflet au fost suficienţi şi pentru racordarea la reţeaua de energie electrică a celor două familii vecine cu familia Lingurar, şi ele cazuri sociale.

„Nemţii au un har de a ajuta“

Satisfacţia binelui făcut a determinat-o să pornească o amplă campanie de ajutorare a celor nevoiaşi. Avându-i, în continuare, alături pe nemţii cu suflet şi pe reprezentanţii celor două asociaţii umanitare, Petruţa a continuat să întindă mâini de ajutor şi altora, de la copii de la grădiniţa şi şcoala din comună, la familii cu situaţii materiale precare. Spune că din România nu a primit niciun ban din partea nimănui: „Nemţii sunt cei care au ajutat mai mult, dar şi persoane de cetăţenie română care locuiesc în Germania, dar pe care le pot număra pe degete. Contrar a ceea ce s-ar putea crede, vorbim despre oameni simpli, mai în vârstă, care ştiu cum a fost şi aici când erau ei copii. Nemţii au un har de a ajuta“.

Graţie implicării ei, 15 copii din sat au primit rechizitele şi cele necesare pentru începerea anului şcolar, zeci de copii de la grădiniţă şi de la şcoală au primit alimente, dulciuri, jucării, obiecte de igienă. La dispensarul medical din centrul de comună a trimis un scaun cu rotile, iar în zilele care urmează, vor ajunge şi trei seturi de cârje, pentru vârstnicii care se deplasează cu greutate.

„Am crescut în Sighetu Silvaniei, la 10 minute de mers pe jos până în Chieşd, unde locuiesc bunicii mei. Când eram copil, erau alte timpuri: pâinea era pe cartelă, dulciuri nu se prea găseau… Mai luam câte o o napolitană, de poftă, ori primeam o gumă din banii de rest. Am visat întotdeauna să am pe cineva în străinătate de la care să primesc cadouri, aşa că acum încerc să devin eu acel cineva pentru copiii rămaşi acasă. Încerc, cu ce pot, să fac fericiţi, măcar pentru câteva clipe, câţiva copii sau batrani. Mă ghidez după moto-ul: «oriunde ai fi, să nu uiţi niciodată de unde ai venit»“, spune sălăjeanca.

Pagină pe Facebook pentru donaţii

Pentru a găsi şi alţi oameni de bine dispuşi să ajute, Petruţa şi sora ei, Dana, care locuieşte în România, au creat o pagină pe Facebook – „Donaţii – Spenden – Donations“, unde promovează atât cazurile sociale, cât şi activitatea caritabilă pe care cele două o desfăşoară. Printre cele mai recente campanii se numără cea de strângere de ouă de ciocolată cu surprize pentru copiii din comuna sălăjeană, dar şi cea de strâgere de fonduri pentru repararea casei lui Moş Vasile, un bătrân care suferă de Parkinson şi care locuieşte singur, într-o casă ce stă să se prăbuşească. Din cauza frigului îndurat într-una din iernile trecute, bărbatului i-au fost amputate degetele degerate de la picioare.

Petruţa Bauer nu vrea să se opreasă aici. Următorul proiect umanitar în care vrea să îi implice în special pe cei din Germania îi va viza pe câinii fără stăpân din Zalău, luaţi de pe străzi şi duşi la ecarisaj, unde sunt eutanasiaţi dacă nu sunt adoptaţi. „Un  centru de ecarisaj nu este un adăpost. Aşa că avem nevoie de mult ajutor; şi orice ajutor înseamnă o viaţă salvată“, aşa sună apelul lansat de sălăjeancă în mediul online, scrie Adevărul.

Săracii din Köln nu sunt numai români și bulgari: ”În spatele fiecărei povești există oameni”


ortelsettembre3

wink