Sari la conținut

Nick Langa, Germania: ”E greu să te întorci într-un haos balcanic, după ce ai găsit normalitatea”

26/09/2017 12:11 - ACTUALIZAT 21/06/2023 10:13

Campaniei începute de agenția Diaspora Azi – APDA, ”Ce crezi că ar trebui schimbat în România pentru ca românii din diaspora să se reîntoarcă” i-a răspuns și Nick Langa, din Germania, rezident la Feucht, localitate situată în apropierea orașului Nȕrnberg.

Românul trăiește de patru ani în Germania, iar în prezent este curator la Muzeul Apiculturii din Feucht şi asistent regie la o firmă germană  de producţie film documentar.

Iată povestea lui:

”Mă numesc Nick Langa (50 de ani) şi sunt originar din Bucureşti, dar cu rădăcinile familiei în Transilvania.

La ora la care scriu aceste rânduri se împlinesc exact 4 ani de când m-am stabilit definitiv în Germania, în Feucht, o comună – târg din apropierea Nȕrnbergului.

În 2013 am luat decizia de a părăsi definitiv România, scârbit de cele ce se petreceau în jurul meu şi de a mă stabili definitiv în Germania.

Înainte de plecare lucrasem  ca voluntar pentru un ziar din Diaspora si făcusem, în calitate de producător, o serie de filme documentare.

Orice început este greu, mai ales când nu vorbeşti limba ţării de adopţie. Adaptarea nu a fost dificilă, mai călătorisem anterior şi petrecusem perioade de timp mai lungi în Europa şi SUA.

Contrar celor spuse despre nemţi, eu i-am găsit binevoitori şi gata să te ajute, măcar cu un sfat. E adevărat că mai găseşti câte unul care „nu înghite” noi-veniţii, dar asta se întâmplă peste tot.

În Germania, dacă respecţi câteva reguli de bază (punctualitate, politeţe, respectarea curăţeniei şi a liniştii ş.a.m.d.), nu are nimeni nimic cu tine. Aceste reguli nu sunt decât reguli de bun-simţ, calitate care, din păcate, dispare pe zi ce trece, în Romania.

Am început să învăţ singur limba germană şi am lucrat de la munca de jos, inclusiv la fast-food, până când am ajuns ca să lucrez, în calitate de curator, la Muzeul Apiculturii din Feucht şi, din octombrie, la un al doilea job, ca asistent regie, la o firmă germană  de producţie film documentar, dintr-o localitatea situată la o oră distanţă de Feucht.

Între timp, am făcut un curs intensiv de limbă germană, plus un curs de orientare. Două lucruri sunt, după umila mea părere, demne de menţionat:

  1. predarea se face numai în limba germană (metoda de predare este foarte bine pusă la punct, cu accent pe teme acasă (!?) şi pe folosirea audio-vizualului în cadrul orelor de curs;
  2. cursul de orientare conţine informaţii despre Constituţia Republicii Federale Germania, legi, sistemul de vot, partide, organizare administrativ-teritorială, istorie, cultură, dialecte, tradiţii.

Între cele două cursuri există o strânsă legătură, ambele avand , pe alocuri, informaţii comune. Scopul lor este de a face mai uşoară integrarea în societatea germană şi aş dori ca să subliniez cuvântul „integrare”, şi nu „asimilare”, graniţa dintre cele două fiind foarte subţire.

Nu mi-a fost ruşine absolut niciodată că sunt român şi nici nu m-am identificat cu alţi conaţionali care comit infracţiuni. Criminalitatea nu are etnie şi nici cetăţenie! Iar în Germania am vorbit întotdeauna de valorile noastre culturale.

Ca un paradox, Muzeul Apiculturii se află la aproximativ 50m de Muzeul „Hermann Oberth”, genialul sas transilvănean considerat a fi „Părintele rachetisticii”. Tatăl meu era copil atunci când Hermann Oberth activa ca profesor în Mediaş, judeţul Sibiu, oraş care celebrează anul acesta 750 de ani de la prima atestare documentară.

Iar acum, în încheiere, să răspund întrebării dumneavoastre: E greu de crezut că cineva ar mai vrea ca să te întoarcă într-un haos balcanic după ce a găsit normalitatea. Şi eu am sperat, din decembrie 1989, o schimbare în bine, o altă Românie… Din păcate, declinul a fost vizibil, an după an. Impotenţa unei clase politice, indiferent de poziţia unui partid pe eşichierul politic, închistarea electoratului , nepotismul în defavoarea profesionalismului, apatia şi debusolarea tinerilor, lipsa unei legislaţii adecvate şi necesare iniţiativei economice private, un sistem educaţional bulversat de „n” reforme, care nu pregăteşte personalul necesar unei economii moderne, ura dintre diferitele segmente ale vieţii sociale, lipsa dialogului bazat pe respect au dus Romania în situaţia actuală.

Fiecare individ matur dintr-o societate democratică are la îndemănă o armă de atac: votul! Dar când acesta se decide la bufetul din sat sau pe o găleată şi o pungă cu mălai, făină etc., care pot fi aşteptările…?

E adevărat, putem călători aproape peste tot (după câţi ani de milogeli?), dar ce folos? te întorci acasă, vezi aceeaşi mizerie morală şi te umpli de draci că te-ai întors.

Diaspora a protestat de nenumărate ori, încă din comunism, dar cei care au rămas în ţară, oare îşi doresc cu adevărat o schimbare?

Aceasta este întrebarea amară npe care mi-o pun de fiecare dată când mă gândesc acasă.”

Nick Langa, Feucht – Nȕrnberg

(sursa: Diaspora Azi)

Româncă revoltată din München: „Suntem victimele unui sistem corupt și trebuie să ne unim să schimbăm lucrurile în România”.