Guvernul a decis în 30 martie rechemarea de la post a trei consuli generali, şefi ai consulatelor generale ale României de la München, Milano şi Lyon. Aceştia îşi vor încheia misiunea în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Hotărârilor de Guvern prin care s-a decis rechemarea de la post. Astfel, consulul general al României la München, Anton Niculescu, numit în această calitate prin Hotărârea Guvernului nr. 1030/2012, va pleca din acest post.
Chiar astăzi, 7 aprilie, preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că îl propune pe Anton Niculescu ca ambasador în Slovenia. I-am adresat câteva întrebări domnului consul general, legate de activitatea sa desfăşurată la München.
Stimate domnule consul, cum aţi rezuma pe scurt aceşti ani în fruntea consulatului de la München?
«În primul post diplomatic am învăţat foarte multe lucruri interesante legate de viaţa comunităţilor româneşti stabilite în sudul Germaniei şi am acumulat informaţii despre viaţa oamenilor şi a locurilor pitoreşti din sudul ţării. I-am regăsit aici pe şvabii bănăţeni şi pe saşii transilvăneni, reprezentanţii a două comunităţi dragi, care ne lipsesc atât de mult acasă.
Am avut, totodată, privilegiul de a interacţiona cu reprezentanţii administraţiilor locale şi regionale din landurile Bavaria şi Baden-Württemberg. Este o regiune care se mândreşte cu o performanţă deosebită: în aproximativ jumătate de secol, cele două landuri au evoluat de la o extremă la alta, de la condiţia de cele mai sărace, la statutul de cele mai dezvoltate din Republica Federală Germania.
În plan personal, am legat prietenii atât cu familii de români sau mixte, cât şi cu germani, relaţii pe care îmi doresc să le păstrăm strânse, indiferent de locul unde vom munci şi trăi în viitor. Anii petrecuţi în Germania au adus familiei noastre prieteni noi şi amintiri de neuitat.
În plan profesional, munca la Consulatul General al României la München mi-a oferit şansa dobândirii unei experienţe bogate în domenii variate: de la eliberarea unor documente de călătorie, certificate de stare civilă sau acte notariale, la administrarea dosarelor deosebite (cazuri de urgenţă precum accidente auto sau de muncă, minori neînsoţiţi, deţinuţi etc.) implicând cetăţeni români.
În plus, în ultimii trei ani, misiunea noastră a avut onoarea de a administra câteva vizite ale unor înalţi demnitari români desfăşurate în circumscripţia noastră teritorială (două ale preşedintelui, două ale premierului, cinci ale ministrului de externe etc.).
Folosesc acest prilej pentru a le mulţumi colegelor şi colegilor cu care am colaborat în aceşti ani. Îi sunt recunoscător echipei pentru performanţa realizată în condiţiile unui raport cerere-ofertă dezechilibrat din punct de vedere al resurselor de care am dispus.»
Care au fost momentele memorabile ale mandatului dvs. din aceşti patru ani?
«Cel mai puternic m-au marcat alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Profit de această ocazie să le mulţumesc, încă o dată, voluntarilor mobilizaţi şi organizaţi de asociaţiile româneşti. Aportul voluntarilor a fost fundamental pentru buna-desfăşurare a turului doi la secţiile de votare din München şi Stuttgart, unde au votat în total peste 9 000 de persoane.
Premieră la München: Cupa României la tenis, „Finalul nu putea fi decât sută la sută românesc”
Am avut parte, bineînţeles, de multe experienţe frumoase, de la colindele de sărbători ale copiilor, festivalurile româneşti, vernisaje, expoziţiile de pictură, colocvii literare, piesele de teatru etc., până la turneele de tenis. Vă mărturisesc că mi-au rămas întipărite în memorie momente deosebite în urma unor conversaţii purtate cu oameni obişnuiţi sau de un „mulţumesc” rostit de o persoană căreia am reuşit să-i rezolvăm problema.
Vă împărtăşesc un moment special, de altă natură, petrecut în compania multiplului campion olimpic Ivan Patzaichin. Pe drumul spre aeroport de la Ulm, unde Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23″ reprezentase cu succes ţara noastră la Festivalul Dunării, am constatat că vom ajunge prea devreme la avion.
L-am întrebat pe domnul Patzaichin dacă doreşte să profităm de ocazie şi să oprim la un obiectiv turistic din apropiere. Am fost surprins să aflu atunci că Ivan Patzaichin nu avusese ocazia să revadă parcul olimpic unde şi-a rupt pagaia într-o cursă desfăşurată în urmă cu… 42 de ani. Aşa se face că am mi-a revenit onoarea să îl conduc la plăcuţa care îi poartă numele în Olympiapark, devenind astfel martorul unui moment unic.»
Cum a evoluat comunitatea, comparativ cu 2012?
«Schimbarea cea mai vizibilă este cea cantitativă. Numărul cetăţenilor români înregistraţi în landurile Bavaria şi Baden-Württemberg s-a dublat în ultimii trei ani, conaţionalii noştri formând cel mai mare grup de străini provenit din ţările Uniunii Europene. Această creştere se reflectă, bineînţeles, şi în volumul încasărilor consulare înregistrate de misiunea noastră, sumă care s-a dublat în 2015 faţă de cea raportată în 2012.
Îmi face însă deosebită plăcere să subliniez că această evoluţie numerică are şi o latură calitativă, o schimbare radicală în bine oglindită inclusiv în opinia publică. Am sosit la München în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2013, iar una din principalele teme dezbătute viza deschiderea pieţei de muncă germane pentru cetăţenii români şi bulgari începând din ianuarie 2014.
Unii politicieni bavarezi vehiculau scenarii sumbre, atenţionând alegătorii că sistemul de asigurări sociale al Bavariei este ameninţat. Ei bine, nu numai din statisticile oficiale, dar şi din declaraţiile publice ale oficialilor germani aflăm în 2016 că, în raport cu media înregistrată la nivel federal, forţa de muncă românească este mai bine calificată decât majoritatea, iar ai noştri contribuie mai mult la bugetul statului.»
În zona München există o comunitate românească bine închegată, cu personalităţi culturale de prim rang. Ce amintiri veţi păstra acestei comunităţi? Aveţi un episod preferat?
«Spaţiul dedicat interviului cred că este insuficient pentru a enumera toate personalităţile pe care le-am cunoscut şi toate evenimentele de neuitat pe care le-am trăit în compania acestor oameni deosebiţi.
Ţin însă să subliniez, în acest context, că relaţia excepţională pe care am reuşit să o dezvoltăm cu reprezentanţii comunităţilor româneşti din Bavaria şi Baden-Württemberg este proiectul care mi-a adus cele mai multe bucurii şi satisfacţii în acest mandat, şi a fost cel mai apropiat de sufletul meu.
O remarcă potrivită despre această comunitate este că reprezintă una dintre cele mai bune „ambasade” ale României. În ceea ce mă priveşte, consider că am fost privilegiat să îi cunosc personalităţile şi să mă bucur de evenimentele acestora.
Ar fi incorect şi, sincer, foarte dificil dacă nu imposibil, să evidenţiez un episod anume. Vă propun însă să vizitaţi pagina noastră de internet, unde am consemnat evenimentele culturale şi de diplomaţie publică pe care le-a organizat sau la care a participat Consulatul. În 2015, spre exemplu, sunt prezentate peste 60 de astfel de acţiuni.»
Ultimele luni au fost agitate din cauza refugiaţilor. München a fost în prima linie în operaţiunile de primire. Ce impresie v-aţi făcut despre acest fenomen? Cum va evolua în viitor? Este posibil să aibă influenţă şi asupra poziţiei comunităţii românilor din Germania?
«Sfârşitul anului trecut a fost o perioadă în care în gara centrală soseau zilnic peste 8.000 de refugiaţi. Dacă reacţia eficientă şi eficace a autorităţilor locale şi regionale nu m-a surprins, iniţiativele cetăţeneşti, acţiunile exemplare, spontane ale localnicilor care au sărit imediat în ajutorul noilor veniţi cu apă, alimente şi haine m-au impresionat în mod deosebit.
La şcoala în care învaţă copiii noştri, spre exemplu, un consiliu format din profesori şi părinţi care şi-a asumat gestionarea problemelor refugiaţilor şi a organizat întâlniri ale elevilor şcolii cu copiii refugiaţilor; aflând de unde vine fiica noastră, o fetiţă din Siria i-a adresat Mariei câteva cuvinte în româneşte.
Asemenea majorităţii statelor europene, R.F.G. s-a adâncit de ani buni într-un declin demografic pronunţat. Prin urmare, atragerea forţei de muncă străine este esenţială pentru menţinerea creşterii economice, printre altele. Cred aşadar că Germania este capabilă, şi chiar interesată să integreze un număr impresionant de mare de imigranţi, cu condiţia ca aceştia să sosească treptat şi în mod organizat.
În ceea ce priveşte comunitatea românilor, nu cred că poziţia lor ar fi influenţată într-o măsură diferită de modul în care acest fenomen afectează populaţia majoritară, societatea germană.
E greu de anticipat cum vor evolua lucrurile, deoarece nici dinamica fluxului refugiaţilor, nici reacţia cetăţenilor europeni nu urmează un tipar anume. Prin urmare, cred că problema fluxului refugiaţilor ar trebui tratată la nivel european, dacă nu global, iar proiectele dezvoltate în acest scop ar trebui să se adreseze primordial eliminării cauzelor – la faţa locului.»
Ce raport veţi păstra cu limba germană? Unde vă veţi continua activitatea?
«Fellini a spus un mare adevăr: „O limbă diferită reprezintă o viziune diferită despre viaţă”. Am învăţat limba germană în timpul unor vacanţe şcolare petrecute la o familie de saşi din Biertan. Când am sosit la München, copiii noştri nu ştiau deloc germana; acum o vorbesc fluent, fără accent.
În acest moment nu ştiu unde îmi voi continua activitatea diplomatică, dar îmi doresc foarte mult ca, oriunde vom trăi, nu numai să ne păstrăm nivelul cunoştinţelor acumulate în Germania, mai ales pe cele privind limba germană, ci să îl îmbunătăţim.»
Aveţi un mesaj pentru românii din Germania?
«Înainte de toate, a fost o onoare să fac parte, chiar dacă numai temporar, din această comunitate. Pentru viitor, le doresc o viaţă minunată, sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor.
Mi-ar plăcea, totodată, să constat că experienţa, cunoştinţele şi, nu în ultimul rând, mentalitatea dobândite în Germania se vor transfera într-un fel, măcar indirect, în România.
În particular, le doresc românilor din Germania să aibă parte de servicii consulare de calitate şi la timp. Sunt încredinţat că deschiderea unui consulat general la Stuttgart în acest an va contribui substanţial la îmbunătăţirea situaţiei actuale.
Vă mulţumesc pentru această posibilitate de a comunica cu cititorii dumneavoastră şi doresc succes redacţiei Ziarului Românesc!»
Sorin Cehan