Sari la conținut

Viața complicată a românilor din Duisburg, înșelați de proprietarii de clădiri și puși să locuiască în apartamente supraaglomerate

09/01/2018 15:54 - ACTUALIZAT 28/04/2020 21:17

O casă de pe strada Gillhausenstraße din Marxloh a fost evacuată la sfârșitul lunii noiembrie de echipele operative ale municipalității din Duisburg. De atunci, vecinii de pe Rudolfstraße sunt speriați.

Aceasta este povestea unui cartier de români și bulgari. Totul începe cu o bătaie puternică în ușă. Lamina Marin prima dată doar a întredeschis ușa. Suficient pentru a vedea persoana pe care abia o putea înțelege în germană. Omul a fost rapid și înainte ca femeia să apuce să zică ceva s-a postat în cadrul ușii, suficient ca membrii echipei de intervenție să intre.

În toamna anului 2016, primăria din Duisburg a înființat această echipă pentru a combate „modelul infracțional de afaceri ale proprietarilor de clădiri”, cum spunea atunci primarul. Oameni sărmani din Europa de Sud-est sunt înșelați de proprietarii de clădiri și puși să locuiască în apartamente supraaglomerate. Peste 10.000 de români și bulgari trăiesc în Duisburg, mulți dintre ei fiind victimele acestor proprietari.

Aceștia le oferă contracte fictive de muncă, aceștia fac cereri pentru ajutoare sociale la birourile de muncă. „Dar banii merg la proprietari, care îi scot din cont lunar”, a spus șefa echipei de intervenție, Daniela Lesmeister. Ea dorește ca  acest tip de comportanment infracțional să fie stârpit. După alegerile din septembrie, ea a devenit prima femeie director al poliției din cadrul Ministerului de Interne din Renania de Nord-Westfalia.

Lamina Marin nu-și amintește exact cărei autorități îi aparținea bărbatul care a venit la ea. De fapt, sunt mai multe instituții care au oameni în această echipă: asistența socială, protecția civilă, sănătatea, poliția, fiscul și vama etc.

Pentru Lamina Marin și ceilalți romi din Marxloh, ei sunt doar „oamenii de la primărie”, cei de care se tem. „Vin în control, fac poze, își notează multe lucruri, vor să verifice documentele”, spune femeia. Prima dată bărbatul a venit singur, dar a doua oară a venit însoțit de alți colegi.

Conform unei legi adoptată în aprilie 2014, primăria trebuie să elimine administrarea cu rea-voință a clădirilor. Această lege permite autorităților să declare o întreagă clădire ca nelocuibilă pe baza defectelor de structură. În cele mai multe cazuri, se iau măsurile acestea pentru lipsa instalațiilor de prevenire a incendiilor.

În cazul evacuării familiei Marin, a fost vorba de lipsa detectoarelor de fum atât în interiorul apartamentului, cât și pe scara imobilului. Totul s-a întâmplat foarte repede. Familia a avut doar o oră la dispoziție să-și facă bagajele și să părăsească apartamentul.

Lamina și soțul ei, Octavian, au luat doar cele necesare și lucrurile mai de valoare: televizorul, rechizitele copiilor și hainele. Este a treia oară în patru ani când familia Marin a trebuit să fie evacuată. Au fost duși într-un adăpost de urgență unde dormeau pe pături în loc de paturi. Alți vecini au reușit să se mute la prieteni sau rude, și acolo stau aglomerați, dar pentru familia Marin totul s-a petrecut atât de repede încât nu au avut timp să caute ajutor în altă parte.

Primarul spunea într-un interviu din 2016 că nu are nimic împotriva grupurilor etnice, ci doar împotriva unui model infracțional de afaceri care amenință viața oamenilor. Octavian Marin nu înțelege că aceste clădiri din Marxloh, care arată mai bine decât cele în care trăiau acasă în România, nu pot fi locuite. De când a fost evacuată la sfârșitul lui noiembrie 2017 clădirea de pe Gillhausenstraße în care locuia familia Marin, vecinii trăiesc cu teamă. Totuși au stabilit să facă ceva pentru îmbunătățirea situației din imobile. Au început să monteze detectoare de fum.

Antonella Cîrpaci este din Lugoj, are 39 de ani și vorbește foarte puțin germana. Imobilul din Rudolfstraße 22 în care trăiește a fost primul echipat cu detectoare de fum. Se zvonește că echipa de intervenție urmează să verifice și această clădire. A plecat cu familia din Lugoj din cauza sărăciei, cu toate că femeia muncea la cusut pantofi pentru o firmă. Spune că nu putea trăi cu 150 de euro pe lună în România, mai ales că mâncarea nu este ieftină.

Primul apartament în care s-a mutat în Duisburg nu avea wc în baie și nici duș. Au trebuit să pună ei. Problema însă a fost lipsa energiei electrice în apartament, așa că nu au stat prea mult și au găsit apartamentul din Rudolfstrasse. Aici, cu puține resurse, și-au făcut un loc confortabil, copiii sunt trimiși la școală. Mândria familiei este un televizor mare la care se uită la filme românești.

Alarmă la Duisburg: Din 1700 de români din cartierul popular Marxloh, nu munceşte NICIUNUL