in

Substanța miraculoasă creată de un român din München, în marile magazine din Germania: «Am ajuns la o producție de 20.000 de sticle pe an»

Un produs unic în lume, creația unui român stabilit la München,  a ajuns pe rafturile marilor  magazine germane, comenzile curgând pe bandă rulantă, iar livrările depășind deja granițele Germaniei.

„Blütenrein“ se numește produsul minune, cu numeroase întrebuințări în „Sterneküche” sau  cum o descriu nemții (n.r.- bucătărie cu stele), și este o  sticluță de 500 de mililitri, cu un sirop special, de culoare roșie, extras dintr-un soi de busuioc („African blue“) pe care românul Paul Peteanu (43 de ani), de profesie inginer în economia agrară, îl cultivă la marginea metropolei bavareze, la Ismaning, pe o suprafață de câteva hectare.

În prezent, „Blütenrein“ se află pe rafturile magazinelor Karstadt, Galeria Kaufhof, Metro, Real, dar și în alte zeci de centre de vânzare din toată Germania, iar produsul a intrat deja și pe piața din Austria și e pregătit să fie livrat și în Elveția.

Mai multe publicații germane au scris despre produsul minune al lui Paul Peteanu – „der kreative Kopf hinter Blütenrein und dem Basilikumblütensirup”, cum este numit Paul Peteanu într-unul din articole (n.r.-capul creativ din spatele acestui produs).

„Nu știam nici cum mă cheamă pe nemțește“

„Nu știam nici cum mă cheamă pe nemțește“, zâmbește Paul Peteanu, aminindu-și cum la 22 de ani, după terminarea facultății, a luat drumul Germaniei, îndrăgostit până peste cap de Cristina, o româncă studentă la acea vreme la secția de limbă germană și istorie în Nürnberg-Erlangen. Absolvent al facultății de agricultură, Paul a învățat germana de la zero, iar astăzi este traducător și creatorul unui produs care începe să aibă tot mai mare căutare pe piața din Germania.   

Povestea de iubire care l-a adus pe Paul în Germania

Captivanta istorioară a siropului de busuioc produs de un român la marginea Münchenului este doar o parte a unei interesante povești de iubire dintre doi tineri originari din Bistrița, care s-au cunoscut în urmă cu aproximativ 25 de ani, în România.

Cristina, studentă la secția de limbă germană și istorie în Nürnberg, mai apoi la Actorie în München, și Paul, student la Cluj, la Universitatea Tehnică, și membru al Salvamontului din Călimani. „Pentru că era din ce în ce mai greu să ne știm departe unul de celălalt, după terminarea facultății, am decis să mă mut în Germania. A fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla“, mărturisește Paul.

 „Învățam ore în șir și traduceam articole din ziare, știri”

A ajuns în 1997 la München, la vârsta de 22 de ani, fără să cunoască deloc limba germană. „Nu știam nici cum mă cheamă pe nemțește“, zâmbește Paul, povestind că principala sa preocupare, odată ajuns în Bavaria, a fost să învețe limba țării de adopție, ajutat evident și de Cristina. „Eram conștient că abia în momentul în care poți să comunici într-o țară străină, abia atunci poți să te dezvolți. Învățam ore în șir și traduceam articole din ziare, știri. Acasă, încercam să vorbim numai în germană“, continuă Paul.

La doi ani după venirea lui Paul în Germania, familia Peteanu s-a mărit. A venit pe lume fiul lor, Luis Noe, astăzi student în München, la facultatea de Economie Politică și Drept. Luis Noe este pasionat de muzică, vorbește fluent română, germană, engleză și franceză și a făcut dublaj audio pentru sute de producții video și audio. Interesant, nu-i așa?!  O să vă povestesc mai pe larg despre talentatul fiul al soților Peteanu într-una din următoarele ediții ale Ziarului Românesc.

Tătic, student, angajat. „Dormeam câte 4-5 ore pe noapte“

Timp de aproape zece ani, Paul Peteanu a lucrat în Gastronomie, reușind să urce treaptă cu treaptă în ierarhia restaurantului la care lucra și să ajungă chiar locțiitor al administratorului afacerii.  „Paralel cu serviciul, după ce am ajuns cu germana la un nivel avansat, m-am înscris la facultatea de Economie Agricolă din Weihenstephan,  care aparține de Universitatea Tehnică din München. Lucram, mergeam și la studii, eram și tătic, dormeam câte 4-5 ore pe noapte“, rememorează Paul, care a studiat ulterior în Germania și Economie Internațională.

Tânărul care la 22 de ani pășea pentru prima oară în Germania, fără să știe „nici măcar cum îl cheamă în nemțește“, a ajuns să stăpânească germana atât de bine încât astăzi este traducător și translator, serviciile fiindu-i solicitate de instituții și concerne germane.

Povestea siropului minune din flori de busuioc

„Basilikum ist rot“ (n.r. – Busuiocul este roșu!), scrie pe etichetă. „Nu, este alb!“, spun oarecum contrariați mulți dintre cei care trec pe lângă standul de prezentare a produsului. Și așa începe discuția despre povestea acestui produs minune extras dintr-un soi de busuioc african, descoperit de Paul într-o piață din Franța și adus în Bavaria.

Cei mai mulți cunosc busuiocul în una sau două variante, însă în total sunt circa 220 de soiuri diferite. Printre care și acest exotic să-i spunem soi african. A fost „dragoste la prima vedere“ când l-am văzut prima oară într-o piață din Franța. O culoare lila atât de frumoasă, cu o aromă atât de intensă“, mărturisește Paul.

Acum nu va gândiți că a pus pur și simplu floarea la presat, a făcut siropul, l-a îmbuteliat și gata, pam-pam, cu el pe raft. Nici pe departe. Au fost aproape trei ani de cercetări și încercări de a găsi ingredientele, concentrația potrivită a acestora, aroma, gustul. „Și vecinii se uitau cam dubios la mine: Oare ce face lunaticul ăsta cu plantele alea lila…“, râde Paul.

Iar într-o zi, în 2015, s-a întâmplat. „Hmm, asta e!”, a știut atunci Paul că a găsit rețeta. Se potriveau toate. Gustul, aroma… era ce și-a dorit de la început.

„Estimez că în 2019-2020 vom ajunge la o producție de peste 100.000 de sticle Blütenrein”

Își aminte că la început, până să obțină rețeta „Blütenrein“, vindea florile de busuioc cultivate în micuța sa plantație pe atunci din Ismaning ca și condimente. „Le uscam într-un container mic și le vindeam practic cu lădița, printre primii clienți fiind chiar renumitul brand Dallmayr“, povestește Paul.

Nici după ce a obținut siropul din flori de busuioc nu a mers totul din senin, fiind o muncă titanică să ajungă cu el pe piață și să reușească să-l comercializeze în marile magazine din München.

De multe ori, Paul a mers în centrele comerciale din metropola bavareză și și-a prezentat personal ineditul produs, oferindu-le clienților posibilitatea să-l deguste într-una din zecile de combinații posibile, de exemplu în combinație cu gin tonic. Iar feedbackul a fost unul foarte pozitiv. Și uite așa sticluțele de 500 de mililitri de sirop „Blütenrein“ au început să dispară ușor ușor de pe raft, telefoanele să sune, e-mail-urile cu comenzi să curgă. „Am ajuns la o producție de 20.000 de sticle pe an, dar estimez că în 2019-2020 vom ajunge la peste 100.000 de sticle Blütenrein“, completează Paul Peteanu, mărturisindu-mi că mai lucrează la alte aproximativ 20 de produse, tot din floare de busuioc. Planurile sale de  viitor: să dezvolte și alte plantații de busuioc în Europa și să facă cunoscut „Blütenrein“ (https://blueten-rein.de ) în întreaga lume. În proiectul său ambițios i s-au alăturat trei parteneri germani care se ocupă de partea de producție, livrare, dar și de marketing și comunicare.

Sergiu RUSU/ München

«Așa am reușit să îmi deschid propriul cabinet la München. În România am pierdut tot. Germania mi-a oferit șansa la demnitate»

Și-a câștigat poziția în societatea germană prin propriile eforturi: «Am avut ambiția să învăț limba și să merg mai departe, spre visul meu»

Berlin: Un autoturism a intrat într-un grup de persoane

Prea puțini votanți la Referendum. Surpriză în Diaspora, cozi la secțiile de votare