“Există magie în fiecare zbor. Să zbori în Alpi și să vezi capre negre, să zbori peste Rarău și să vezi ursoaica cu puiul, să vezi un avion care trece pe sub tine sau să zbori cu un stol de berze, cu ulii, să poți să atingi norii cu palma…. Te îndrăgostești de fiecare dată!”
În orășelul bavarez Bad Reichenhall, aproape de Salzburg, de granița cu Austria, într-o casă cu un munte în față și unul în spatele ei, locuiesc doi tineri români. Madălina și Ciprian. Ea, doctor, el, instructor de parapantă.
“Când o să împlinesc 30 de ani, nu o să mai muncesc“
“Când o să împlinesc 30 de ani, nu o să mai muncesc. O să fac doar ceea ce-mi place: să zbor!“
Și așa a și făcut. După 11 ani lucrați la diferite firme de distribuție din Suceava și Cluj, reușind să ajungă de la agent la director regional de vânzări, Ciprian Pașcan a renunțat cu total la serviciul său. “Altul era drumul meu în viață”. O știa încă din copilarie de când văzuse pentru prima oară parașutiști, la o manifestare de 23 august, pe stadionul “Areni” din Suceava.
Câțiva ani mai tarziu, s-a înscris la Aeroclubul din Suceava și a făcut cursuri de parașutism și de planorism, participând cu colegii săi și la tot felul de competiții. Tot în acea perioadă a început să zboare și cu parapanta unui prieten și a rămas îndrăgostit de aparatul cu pânze pe care îl putea îndesa într-un rucsac și pentru care avea nevoie doar de un deal mai abrupt și o vreme cât de cât însorită.
După terminarea liceului, a trebuit însă să revină cu picioarele pe pământ și să-și găsească un serviciu, angajându-se ca agent de vânzări.
A plecat apoi la Cluj, unde a studiat Știinte Politice la Universitatea „Babeș-Bolyai“, a făcut și masteratul, continuând să lucreze în domeniul vânzărilor.
În weekenduri, de regulă, era din nou cu capul în nori, la propriu, lucrând și pentru o școală de zbor cu parapanta din Cluj.
Cu toate că ajunsese director regional de vânzări pe Transilvania, când aproape să împlinească 30 de ani, Ciprian a spus “stop”.
“Pe 21 mai, exact în ziua în care am împlinit 30 de ani, am deschis prima mea școală de zbor la Suceava. Cu ce bani mai aveam strânși, am luat o casă, unde am amenajat sediul școlii ocupându-mă doar de asta. Eram propriul meu șef”, povestește Ciprian.
Patru luni, pilot de teste in Germania. “Mi-au rămas Alpii în cap”
În 2006, în urma unei colaborări cu o firmă din sudul Germaniei care proiecta parapante, a ajuns pentru aproximativ patru luni in apropiere de Garmisch. Pilot de teste. “Am avut posibilitatea să văd parapanta dintr-o altă perspectivă, de unde pleacă, de la o bucată de material și niște ațe pe bobine, și până ajunge o aeronavă de zbor cu aproximativ 2000 de componente. Din experiența asta, mi-au rămas Alpii în cap. Bă, mi-am spus atunci, eu asta îmi doresc. Să mă mut aici!“.
De la pensiune, la apartament cu chirie și apoi la propria lor casă
Iar visul lui a devenit și visul Mădălinei, prietena lui Ciprian, la rândul ei practicantă de parapantism și parașutism. Mădălina terminase Medicina la Cluj, specializare medicina de familie, și făcea rezidențiatul la Suceava.
Au început amândoi să învețe germana și să viseze la noul drum pe care vor să meargă.
Printr-o firmă de recrutări, Mădălina a început să-și caute o slujbă de doctor în Germania, primind în cele din urmă mai multe oferte. Au ales localitatea cea mai aproapiată de munți: Bad Reichenhall.
„Încă de când am venit cu Mădălina la interviul ei, am știut că aici ne vom stabili. Am stat inițial la o pensiune, iar într-o zi ne-am dus la primărie să vedem cum putem găsi o locuința. Am dat de o doamnă foarte amabilă, căreia i-am spus cine suntem și ce am dori, iar ea ne-a ascultat, după care a pus mana pe telefon și l-a sunat chiar pe primar: “Am aici la mine doi tineri, care trebuie ajutați”. Era chiar soția primarului”, zâmbește Ciprian, amintindu-și de acele momente.
Primarul la rândul său i-a trimis la instituția care se ocupă cu locuințele pentru migranți și…. “Și am primit un apartament cu două camere, în chirie, în care am stat aproximativ doi ani și ceva“, continuă Ciprian.
Lucrurile începeau să se așeze pentru cei doi tineri, iar de la zi la zi integrarea în noua țară nu mai părea așa de grea ca la început.
„După o perioadă, am început să visăm la o casă a noastră. Am urmărit și studiat piața imobiliară din zonă și cum aveam niște bani economisiți, am reușit să facem un credit și ne-am cumpărat casa în care locuim acum, unde avem și posibilități de cazare“, arată suceveanul.
O casă cu muntele în spate și în fața ei.
600 de zboruri cu parapantă, în tandem, într-un an
În paralel cu învățatul limbii lui Goethe, Ciprian Pașcan a reușit să-și echivaleze licența de instructor, trebuind să susțină din nou examene teoretice și practice, după care și-a deschis propria firmă, Cumullus.
Și-a făcut un site în germană și în engleză (www.cumullus.de), a împărțit pliante prin tot orașul, pe la agențiile de turism și a început colaborări cu alte școli de zbor din zonă. “Lucrurile s-au dezvoltat pe parcurs. Am avut într-un an și 600 de zboruri cu pasageri. Însă nici un zbor nu seamănă cu celălalt. Fiecare e unic în felul său“, completează Ciprian.
„Există magie în fiecare zbor“
Românul oferă servicii de instruire, pentru cei care vor să zboare singuri cu parapanta, dar și zboruri în tandem, în doi. Practic, un zbor de agrement, deasupra Alpilor, pasagerul și instructorul. Costuri: 130 de euro, circa 20 de minute în aer, respectiv 150 de euro, pentru 30-45 de minute. Iar pentru alți 35 de euro, Ciprian filmează și fotografiază întreaga aventură, clienții primind la final imaginile pe un SD-card.
“Dacă la început, cei mai mulți, mai ales cei aflați la primul zbor, sunt crispați, zâmbetul și bucuria de la final sunt cea mai mare recompensă. Există magie în fiecare zbor. Să zbori în Alpi și să vezi capre negre, să zbori peste Rarău și să vezi ursoaica cu pui, să vezi un avion care trece pe sub tine sau să zbori cu un stol de berze, cu ulii, să poți să atingi norii cu palma…. Te indrăgostești de fiecare dată!”
“Nu fac nici o excepție, când vine vorba de siguranță”
Un zbor cu parapanta poate fi și pe o distanță de 200-300 de kilometri, însă nu de fiecare dată se poate și realiza.
“Sunt zile în care plouă sau vântul bate prea tare. Sau când plafonul de nori e prea jos și nu ai vizibilitate. Se mai întâmplă, iar atunci reprogramăm zborul. Nu fac nicio excepție, când vine vorba de siguranță. Tuturor ne e frică de foc, dar aprindem aragazul, tuturor ne e frică de curentul electric, dar îl folosim…. Zborul cu parapanta nu e un sport extrem, e vorba de foarte multă disciplină și de respectat reguli”, explică Ciprian.
Doi români fericiți
Sunt aproape cinci ani de când Mădălina și Ciprian s-au mutat în Germania. Între timp, Mădălina a făcut o a doua specializare, de medicina muncii, și și-a schimbat locul de muncă, lucrând în acest nou domeniu.
Când nu zboară cu parapanta, Ciprian sare cu parașuta, fiind voluntar la un aerodrom din zonă, sau face scufundări, având și licență de scafandru. Iarna, e instructor de ski.
E fericit. Sunt fericiți.
Peste câteva luni, cei doi vor intra într-o nouă etapă a vieții lor. Vor deveni părinți.
Într-o casă din Bad Reichenhall, cu muntele în spate și în fața ei, doi tineri români își trăiesc povestea de dragoste, iar din când în când zboară împreună cu parapanta și privesc lumea de sus, de acolo de unde orice vis pare posibil.
Sergiu RUSU, München
Un român, muncitor în construcții în Germania, va lupta la Rio pentru aurul olimpic