Sari la conținut

Hamburg: Deși acasă abia supraviețuiesc, românii fără adăpost nu primesc un pat în centrul de urgență, pe motiv că sunt „proprietari de casă”

29/12/2016 11:32 - ACTUALIZAT 04/01/2022 17:20

Comunitatea de cetățeni sosiți din România care își petrec zilele cerșind și dormind pe străzile din Hamburg nu are nici în Germania liniște.

Încă de la 1 noiembrie, de când adăposturile de urgență și-au deschis porțile, nu au întârziat să apară cozile de oameni. De data aceasta, însă, Tochter Fördern & Wohnen a dispus și de doi translatori care să clarifice detaliile legate de aceștia. Cristi, unul din numeroșii cetățeni români originari din satul Nămăești, a fost și el, după o scurtă conversație, trecut pe lista celor care urmează să se întoarcă în România. Nu contează în ce condiții trăiește, este proprietarul unei case.

După cum au arătat jurnaliștii de la Zeit Online, nu este un caz singular, mulți dintre oamenii fără adăpost din Hamburg care au venit din România se află în aceeași situație. Pentru că nu au muncit cu forme legale șase luni, nu au dreptul să primească ajutor social. Noile reglementări, în urma cărora sunt trimiși acasă, au dus la crearea unei stări de panică între aceștia. O parte dintre ei sunt hotărâți să rămână, chiar și așa, în Germania, dispuși să doarmă toată iarna sub cerul liber.

Măsurile au fost criticate dur. Birgit Müller, de la revista Hinz&Kunzt le-a descris ca fiind „înfiorătoare”, avertizând că vor degera dacă vor fi nevoiți să doarmă pe străzi în anotimpul rece. Diaconia, prin Dirk Hauer, a sărit și ea în apărarea românilor, sfătuindu-i pe cei afectați să recurgă la metode legale pentru a se apăra.

„Fără nicio îndoială, statul are datoria de a se ocupa de oamenii fără adăpost care ajung în această situație în mod involuntar. Faptul că încearcă să plaseze est-europenii în această categorie ridică mai multe semne de întrebare”, a declarat Dirk Hauer.

Problema se pune în felul următor: sunt oameni precum Cristi oameni fără adăpost în mod voit, pentru că dețin o casă în țara lor de origine? I se poate atunci refuza atunci un loc în adăpostul de urgență, cu toate că riscă să moară de frig dacă doarme sub cerul liber?

Un român din Hamburg va realiza un documentar despre viața cerșetorilor romi: „Sunt oameni unici”

Cristi nu are ca scop să fie un om al străzii. A venit în Hamburg din cauza situației financiare disperate în care trăia. Satul Nămăești e plin de oameni care se zbat să supraviețuiască de pe o zi pe alta. Unii confecționează mături, alții adună ciuperci sau lucrează ca zilieri în agricultură, unde stropesc plantele cu pesticide. În România, Cristi primește din partea statului un ajutor social de 70 de euro și încă 20 de euro alocație pentru o nepoată care locuiește cu ei. Banii ajung aproximativ o săptămână, după spusele acestuia. Fără să cerșească, nu au nicio șansă să se descurce. Din cei 15 euro pe care îi câștigă pe zi din această activitate trebuie să își cumpere și mâncare și bilet. Ce îi rămâne e, chiar și așa, mai mult decât ar face în România.

Deși înțelegem situația în care se află fiecare dintre indivizi, nu se poate ca politica noastră să încurajeze sau să faciliteze viața pe stradă”, a declarat senatoarea Melanie Leonhard.

Unii au găsit metode de a profita chiar și de centrele de urgență pentru oamenii fără adăpost. Sunt angajatori care profită de locurile gratuite de dormit. Îi aduc seara pe muncitori iar dimineața se întorc după ei, să îi ducă înapoi la muncă.

Și de aceea s-au înăsprit regulile. Pentru a face față situației, centrul de urgență a angajat deja doi translatori pentru români, urmează să li se alăture și alții pentru bulgari și polonezi.

La fel ca mulți alți români, Cristi s-a decis, până la urmă, să părăsească Germania. Însă doar temporar. Odată cu venirea primăverii, se va întoarce în Hamburg și va reveni la vechile obiceiuri. Altă opțiune nu are.

Oamenii fără adăpost din Bremen, enervați de cerșetorii agresivi veniți din România: „Noi nu mai suntem luați în serios”

Vicecancelarul Germaniei: «Dreptul la liberă circulație în interiorul UE nu înseamnă dreptul de a migra într-un sistem social fără să muncești»