lebaraz

Violonista pluripremiată Ioana Goicea: «Germania este Paradisul pentru noi, artiştii»

Ioana Cristina Goicea este noua câştigătoare a prestigiosului concurs de muzică «Deutscher Musikwettbewerb», făcând astfel din vioara sa regina tuturor instrumentelor prezente pe scenă. Tânăra în vârstă de 25 de ani pare să fi moştenit talentul de la celebra sa mamă, violonista Cristina Anghelescu, pe care însă îl cultivă neîntrerupt, de la vârsta de patru ani.

Cel care i-a pus arcuşul în mână a fost chiar bunicul său, profesorul de vioară Aurelian Anghelescu, iar mai târziu a continuat studiul viorii la Colegiul National de Arte «Dinu Lipati» din Bucureşti, sub îndrumarea maestrului Ştefan Gheorghiu, dar şi în Germania, la Universităţile din Rostock, Leipzig şi Hanovra, avându-i ca mentori pe Petru Munteanu, Mariana Sîrbu şi Krzysztof Wegrzyn. Iar rezultatele au sosit unul după altul, pe măsura muncii depuse, Ioana mândrindu-se cu un palmares impresionant: premiul I la prestigioasa competiţie de vioară «Michael Hill» din Noua Zeelandă (2017), premiul I la concursurile Internaţionale «Johannes Brahms» (2013), în Austria, şi «Andrea Postacchini» (2012), Italia, laureată a concursului «Fritz Kreisler», Viena (2014), premiul «Carl-Flesch», în Baden-Baden, Germania.

Cum a fost să-l aveţi ca profesor pe bunicul? Care este cel mai preţios lucru pe care l-aţi învăţat de la el în ceea ce priveşte lucrul cu vioara?

Bunicul meu mi-a pus instrumentul în mână de la o vârstă foarte fragedă, mai exact de la patru ani, şi m-a învăţat totul, cel mai important, poate, felul în care să studiez eficient.

Cum o vedeaţi pe mama, la rândul său o celebră violonistă, pe vremea când eraţi copil? Vă doreaţi să ajungeti ca ea?

Da, am crescut cu muzică şi ascultând-o pe mama mea în fiecare zi, la studiu şi la concerte, ceea ce a făcut ca tot parcursul meu muzical să decurgă atât de natural.

Care a fost prima apariţie pe scenă alături de mama şi cum aţi trăit acea experienţă?

Nu aş putea să spun o dată exactă sau la ce vârsă, dar am avut multe apariţii împreună cu mama mea, în recitaluri sau concerte cu orchestră, şi este întotdeauna o mare bucurie şi onoare să cânt împreună cu ea.

Cum aţi ajuns să studiaţi în Germania şi cum v-au schimbat toţi aceşti ani? Ce v-a impresionat la stilul de viaţă nemţesc şi ce anume v-aţi însuşit din el?

Prin întâlnirea cu fostul meu profesor, Petru Munteanu, care m-a invitat să studiez cu dumnealui la Rostock, pe când aveam 18 ani. Germania este acum «acasă» şi aici am primit întotdeauna deosebit de multe oportunităţi pe parcursul anilor, burse, instrument ş.a.m.d. Nemţii sunt organizaţi, ordonaţi şi clari în tot ceea ce fac şi acestea sunt nişte lucruri pe care eu le apreciez enorm şi pe care le găsesc de neînlocuit.

Prin ce se deosebeşte piaţa artistică de aici de cea din România?

Germania este Paradisul pentru noi, artiştii, pentru tineri, sunt deosebit de multe posibilităţi, fetivaluri, concursuri.

Care dintre premiile câştigate v-a adus cea mai mare satisfacţie? Recent aţi câştigat «Deutscher Musikwettbewerb», iar anul trecut – prestigiosul concurs «Michael Hill International Violin Competition», la care în 2013 v-aţi clasat pe locul cinci. Atunci v-aţi spus că veţi reveni doar când veţi fi sigură că-l veţi căştiga. Chiar aţi simţit că veţi pleca acasă cu marele premiu?

Concursul din Noua Zeelandă a fost un pas foarte important în cariera mea, care a venit exact în momentul potrivit. Înainte, însă, eu am mai câştigat şi altele, de la 14 ani am participat la concursuri internaţionale şi este o experienţă care se formează în timp, nu se poate câştiga un concurs mare dintr-o dată. Într-adevăr, în 2013 mai participasem la «Michael Hill» şi m-am clasat pe locul al 5-lea, ceea ce la vremea respectivă a fost de asemenea o realizare foarte mare pentru mine. În anii ce au urmat m-am pregătit intens, dar nu pentru concursul din Noua Zeelandă, ci ca să devin din ce în ce mai bună, iar rezultatul a venit în timp, prin muncă şi dorinţa continuă de perfecţionare. Dar anul acesta a mai venit o realizare foarte importantă pentru cariera mea: în martie 2018 am câştigat unul dintre cele mai importante concursuri în Germania pe toate instrumentele, nu numai de vioară, «Deutscher Musikwettbewerb», ceea ce înseamnă că îmi vor fi deschise multe oportunităţi în Germania, şi nu numai, în următorii ani.

Cum decurge colaborarea cu casa de discuri «Atoll», cu care aţi semnat în urma căştigării concursului din Noua Zeelandă?

Discul se va produce în luna octombrie a acestui an, în timpul turneului de concerte din Noua Zeelandă şi Australia, şi va conţine piese de Schubert Brahms şi Enescu, Sonata a 3a. Va fi quasi, o înregistrare live din recital, şi am ales trei lucrări foarte contrastante, toate trei sunt de o mare virtuozitate.

Presa internaţională vă laudă pentru faptul că reuşiţi să abordaţi un stil de interpretare foarte matur comparativ cu vârsta dumneravoastră. Care este secretul acestei performanţe?

Eu încerc întotdeauna să abordez orice lucrare, de orice stil, pe care o interpretez cu cea mai multă seriozitate şi încerc să o aprofundez în timp ce o lucrez.

Există vreo diferenţă între publicul european şi cel de pe alte continente? Unde v-aţi simţit cel mai bine pe scenă?

Sunt desigur anumite diferenţe de abordare şi de educaţie a publicului, dar cam în toate locurile unde am concertat (şi în China şi Japonia), am avut parte de public extrem de călduros, primitor şi entuziast.

Cantati pe o vioară Giambattista Guadagnini (Parma, 1761). Cu ce sentiment aţi primit acest cadou?

Acest instrument poate că a fost cel mai mare cadou, dar şi şansa pe care am primit-o pe când aveam 20 de ani…Este un instrument de excepţie şi este parte din mine, ne completăm perfect, pot cânta pe ea orice repertoriu şi orice lucrare. Vioara aparţine statului german şi îmi este oferită cu împrumut de către Fundaţia «Deutsche Stiftung Musikleben» din Hamburg.

Urmează o serie de recitaluri prin lume. Unde vă pot vedea românii (de acasa şi din străinătate) în perioada următoare?

În iunie – la Iaşi, cu Filarmonica Moldova, 15 iunie la Vigo, în Spania, 13 iulie – cu Filarmonica din Baden-Baden, în vară voi participa la Academia de Muzică de Cameră Verbier, în Elveţia, iar în septembrie-octombrie voi avea turneul de concerte şi producţie de CD în Australia şi Noua Zeelandă.
La anul vor fi de asemenea toate concertele şi CD-ul aparţinând concursului «Deutscher Musikwettbewerb».

Aveţi vreodată timp liber?

Din ce în ce mai greu, dar dacă plănuiesc totul cum trebuie, am şi timp liber, pe care îl petrec citind, ieşind afară cu prietenii sau făcând sport în natură (jogging).

Mai aveţi vreun vis legat de viaţa profesională?
Visul meu e să pot face în continuare cât mai mulţi oameni fericiţi cu muzica pe care le-o ofer şi să colaborez cu muzicieni excepţionali în continuare şi din ce în ce mai mult.

Compozitorul preferat?

Beethoven şi Schubert

O definiţie a viorii?

O parte din mine…

Mihaela Zamfirache