Sari la conținut

Premiile Oscar 2017: „Toni Erdmann”, produs de românca Ada Solomon, nominalizat la categoria „cel mai bun film străin”

24/01/2017 15:40 - ACTUALIZAT 24/11/2021 13:01

Lungmetrajul „Toni Erdmann”, filmul regizoarei Maren Ade şi produs de Ada Solomon Hi Film-România, a fost nominalizat la categoria „cel mai bun film străin” la Premiile Oscar 2017, transmite Mediafax.

Lungmetrajul „Toni Erdmann” tratează tema obsedantă a momentului, ruptura drastică între generaţii. Tatăl parcurge distanţa între Germania în România doar pentru a echilibra viaţa fără sens a fiicei sale. Cum se spune, face totul pentru ea. Discret sau intruziv, o urmăreşte pas cu pas în viaţa sa corporatistă din România. Drog, eşec sentimental, tranzacţii eşuate, partyuri trăznite, toate îl au drept martor „din umbră” pe tatăl care îi spune fetei sale că viaţa merită trăită şi trebuie trăită altfel.

Artista Kara Molnar, Frankfurt: ”Traiul în străinătate îmi deschide orizonturile”

„Toni Erdmann” spune povestea lui Winfried care o vede rar pe fiica lui, Ines, în permanenţă prinsă cu jobul ei. Profesorul de muzică, rămas brusc fără elevi, se hotărăşte să-i facă o vizită-surpriză. Decizia este problematică, fiindcă Ines, o femeie de carieră sobră, lucrează la un proiect important pe o funcţie de strateg corporatist în Bucureşti. „Schimbarea” geografică nu-i ajută pe cei doi să se înţeleagă mai bine. Lui Winfried, mereu pus pe glume, îi place să-şi enerveze fiica cu farse răsuflate. Micile lui înţepături la adresa vieţii ei marcate de rutină, şedinţe lungi, baruri de hotel şi rapoarte de performanţă sunt şi mai rele. Tatăl şi fiica ajung într-un impas, iar Winfried acceptă să se întoarcă acasă, în Germania. Aici îşi face intrarea epatantul „Toni Erdmann”: alter-ego-ul cu vorbă dulce al lui Winfried. Deghizat cu un costum penibil, o perucă ciudată şi o proteză dentară şi mai ciudată, Toni dă buzna în viaţa profesională a lui Ines şi se dă drept antrenorul de life-coaching al directorului ei. Sub masca lui Toni, Winfried e mai îndrăzneţ şi lipsit de reţineri, dar Ines îi ţine piept. Cu cât mai tare se ciocnesc, cu atât se apropie mai tare. În mijlocul nebuniei, Ines începe să-şi dea seama că tatăl ei cel excentric merită poate, totuşi, un loc în viaţa ei.

Un român e primul artist care a obținut Premiul „Rosa Schapire” la Hamburg: „Primul laureat dă și tonul premiului”

Lucrările artistei Carmen Dobre-Hametner în Expoziția ‘The Material Of Memory’, la Hamburg