Sari la conținut

Emil Hurezeanu: ”Am aflat dintr-odată că suntem o țară săracă, că avem încă multe handicapuri”

22/09/2017 13:33 - ACTUALIZAT 24/11/2021 13:01

Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin, a vorbit într-un interviu pentru Republica.ro despre atmosfera din campania electorală din Germania și despre calculele care se fac la Berlin înaintea alegerilor federale, care vor avea loc pe 24 septembrie. Una dintre trăsăturile dominante a fost faptul că ascensiunea extremiștilor de dreapta de la Alternativa pentru Germania i-a determinat pe toți reprezentanții partidelor mari să includă în discursul electoral mai multe elemente legate de pericolul islamic și pericolul refugiaților care vor rămâne pentru totdeauna în Germania. Pe fondul acestui tip de discurs, una dintre victimele colaterale a fost România, a spus Emil Hurezeanu.

„În mod nefericit, discursul lui Juncker, foarte promițător pentru aspiranții la extindere, pentru aspiranții din interiorul UE la euro-zonă, pentru noi și bulgari, aspiranți la spațiul Schengen, a căzut în Germania pe un teritoriu unde astfel de propuneri n-au fost binevenite din cauza climatului electoral. Și atunci ne-am trezit, dintr-o dată, cu cele mai multe critici la adresa înapoierii noastre în procesul de integrare, la adresa corupției. Am aflat dintr-o dată că suntem o țară săracă, că avem încă multe handicapuri, că, deși am putea contribui la securitatea colectivă, avem multe teme de făcut. Altă dată nu se spuneau dintr-odată toate astea”, a spus Emil Hurezeanu.

Care este atmosfera înainte de alegeri în Germania?

Atmosfera este destul de neobișnuită, pentru că Germania este una dintre cele mai stabile, fericite, prospere și mai mulțumite țări din Europa și, în același timp, are una din cele mai neliniștite și chiar îngrijorate societăți. Asta ține și de psihicul adânc, dar și de psihicul superficial. Germanii nu sunt un popor latin, sunt un popor analitic, introspectiv, își revizuiesc mereu trecutul colectiv, trecutul personal. Au și motive să o facă, când mă gândesc la trecutul colectiv, chiar dacă unii spun că acest proces atât de îndelungat ar fi trebuit depășit. Însă majoritatea sunt de altă părere, că tocmai aici stă sensibilitatea și tăria democrației germane, prin contrast cu Ungaria, cu Polonia. Este o extraordinară performanță germană de reeducare prin istorie, prin discutarea deschisă a tuturor subiectelor care pentru mulți alții sunt în continuare tabuuri.

Germania are un trecut, dar are și un prezent. Reprezintă refugiații cea mai mare temere a germanilor din acest moment?

La nivelul psihicului superficial, societatea germană e neliniștită pentru că în ultimii doi ani a fost confruntată cu valul de refugiați. Este, să zic așa, principala temă. Dar dincolo de asta, de aici încolo sunt și ultimele evoluții politice, instituționale, pe arena partidelor. Un partid nou, care la început, când a apărut în 2013, miza pe politici anti-europene și care între timp a intrat în 13 din parlamentele landurilor, Alternativa pentru Germania, e acum cotat ca unul dintre partidele cu cele mai multe șanse, dincolo de așa-zisele partide populare. Pentru că nu se știe… Potrivit sondajelor sunt egalități aproximative în ceea ce privește a treia forță, care poate să fie Partidul Liberal, sunt mari șanse să revină în Parlament după patru ani de întrerupere. Acest partid s-ar putea să aibă 10% sau 8%. Alternativa pentru Germania e tot pe aici, partidul stângist…. care e un produs al evoluțiilor est germane este sub aceste două partide. La fel verzii, care erau a treia forță în mod clasic. Sunt mari probleme legate de viitoarea configurație, pentru că e clar că niciunul din marile partide populare, nici dreapta, nici stânga, dar asta nu e nou, din 2005 e fenomenul ăsta, nu mai poate să guverneze singur. Și înainte era nevoie de coaliții, dar era o forță care adăugă greutatea mică pe balanță.

Cum s-ar putea împărți forțele politice după alegeri?

Acum, Partidul Creștin Democrat al lui Merkel nu va depăși, probabil, în cel mai fericit caz, 40%. Partidul Social Democrat e în cădere mare de viteză. Deși a început promițător, în ianuarie, cu noul candidat, cu front runnerul partidului, președinte al Parlamentului European, Martin Schulz, acest partid e în cădere liberă în sondaje. Sunt multe șanse ca Schulz să aibă un scor inferior celui al lui Steinmeier din 2005 și al lui Steinbruck din 2013. Cele două partide ar putea să facă oricând o coaliție, așa cum au făcut și până acum; în ultimii patru ani, cele două partide au dominat parlamentul. Nu e niciodată prea bine să ai o majoritate de 60-70%, chiar atunci când ai politici pozitive pentru că unul din parteneri, partenerul junior, în cazul acesta Partidul Social Democrat, pierde. Chiar dacă creștin democrații au făcut suficiente concesii, dar destul de subtil-otrăvitoare pentru social democrați, spre stânga sau spre centru. Mulți social democrați susțin acum că singura șansă pentru ca acest partid ca să își revină ar fi ca social democrații să intre în opoziție. Social democrații intră în Opoziție, cu scorul lor de 20 și ceva la sută, nu vor avea 30 %.

Dacă nu vor avea 25%, Schulz probabil o să își dea demisia din funcția de președinte al partidului. El a câștigat, pentru prima oară în istoria modernă a acestui partid, președinția cu 100%. Iar acum se vede că este candidatul cel mai slab al acestui partid din ultimele decenii, potrivit sondajelor. Problema care se pune acum e cu cine fac coaliție creștin democrații. Dacă nu fac cu social democrații, ceea ce este prima posibilitate, ar putea să facă, prin compatibilitatea teoretică, cu liberalii, cum au mai făcut de-a lungul deceniilor, dar nu știu dacă le ajunge. Pentru că 40% ar trebui să aibă creștin-democrații și or să aibă mai puțin, iar ceilalți ar trebui să aibă peste 10% și nu e sigur. Mulți vorbesc despre o așa zisă „coaliție Jamaica”, de la culorile partidelor. Negru, creștin-democrații, galben, adică liberalii, și verzii. Dar între verzi și liberali sunt animozități mai vechi. În 2013 negocierile de crearea a unui guvern de Coaliție au durat cu lunile, de abia în ianuarie 2014 s-au încheiat.

Care au fost elementele dominante ale campaniei electorale?

O trăsătură dominantă a fost dirijarea oarecum spre discursul de extremă dreapta a întregii campanii. Apariția acestui partid, Alternativa pentru Germania (AfD), care a luat în landuri voturi și de la dreapta, și de la stânga, și de la stângiști, i-a făcut pe toți reprezentanții partidelor mari să includă în discursul electoral mai multe elemente legate de pericolul islamic, pericolul refugiaților care vin și nu mai pleacă. Și întrebările ziariștilor în singura rundă electorală a liderilor de partid au mers în aceeași direcție. Și liderii democrați clasici, care aveau întotdeauna păreri normative, care între timp sunt criticate, nu numai în Germania, de unii, drept prea multă corectitudine politică, au început să se adapteze la aerul timpului. Din cauza asta liderul Partidului Liberal spune: Imigranții vin și când își termină treaba, când țara lor se pacifică se întorc. Nu există un drept al omului de a stabili unde vrea în lume – acesta e un lider liberal, altă dată liberalii erau mai normativi, corecți din punct de vedere politic. Și doamna Merkel, și Partidul Social Democrat, cu care a guvernat CDU, au adoptat în ultimii doi ani politici prudente. Dacă au ajuns în 2016 doar la 200 și ceva de mii de refugiați asta s-a întâmplat și pentru că reunificarea familiilor a fost suspendată în cazul refugiaților, și pentru că s-au făcut trimiteri în țările de origine ale unor refugiați, chiar în Afganistan, și pentru că țări din nordul Africii, Maroc, Tunisia, Algeria au fost declarate, în ciuda evidențelor, drept sigure, și pentru că Merkel a început un program strategic mai extins care să dea posibilitatea de a stopa fenomenul migrației chiar la origini.

Credeți că va deveni mai restrictivă politica față de imigranți?

Depinde cine câștigă alegerile. Dacă partidele clasice, populare, fac o coaliție sau AfD care va intra în mod cert în Parlamentul federal nu va avea un scor așa de mare, atunci continuarea unei coaliții dreapta-stânga va duce precis la continuarea politicii actuale. Nu o limită superioară a imigrației, așa cum cere sora bavareză a dreptei lui Merkel, dar, în orice caz, politici de frânare și de control al migrației, asta e sigur.

Discursul naționalist, național populist va fi auzit mai des, pentru că AfD va face parte din Parlament.

Dar în ceea ce privește România?

S-a văzut că în ceea ce ne privește pe noi că, în timpul acestei campanii electorale, au fost și critici referitoare la posibilitatea extinderii Uniunii Europene. Juncker, în ultimul lui discurs, a fost primit cu destule rezerve. În mod nefericit, discursul lui Juncker, foarte promițător pentru aspiranții la extindere, pentru aspiranții din interiorul UE la euro-zonă, pentru noi și bulgari, aspiranți la spațiul Schengen, a căzut în Germania pe un teritoriu unde astfel de propuneri n-au fost binevenite din cauza climatului electoral.

Și atunci, ne-am trezit, dintr-o dată, cu cele mai multe critici la adresa înapoierii noastre în procesul de integrare, la adresa corupției. Am aflat dintr-o dată că suntem o țară săracă, care avem încă multe handicapuri, că, deși am putea contribui la securitatea colectivă, avem multe teme de făcut. Altă dată nu se spuneau dintr-o dată toate astea. Ghinionul a fost că discursul lui Merkel care ne-a developat calitățile a fost primit în Germania într-un climat mai degrabă critic. După întâlnirea cu primul ministru francez, care a avut loc zilele trecute, Merkel a spus într-o conferință de presă, dar ea a fost excepția, că țări ca România, Bulgaria și Croația, membre UE, dar care nu sunt membre în spațiul Schengen ar putea să aibă o contribuție pozitivă la securitatea comună și trebuie avute în vedere în orice plan. Fie de păstrare a actualului spațiul Schengen, fie de revizuire a spațiului Schengen, așa cum a propus Macron la București. Adică o nouă viziune asupra acestui spațiu.

Cum va trata după alegeri Germania discursul naționalist tot mai pronunțat din Ungaria și Polonia?

Germania, dincolo de trăsăturile discursului electoral, își păstrează echilibrul și poziția în Uniunea Europeană, alături de Franța, poate chiar mai mult decât Franța, uneori, pentru că are mai multă răspundere, având în vedere ponderea mai importantă a Germaniei în interiorul Uniunii Europene. Germania își va păstra această atitudine pro-europeană, de recentrare a proiectului european. Și aici, criticile la adresa unor politici considerate derapaje din Polonia și Ungaria nu cred că se vor transforma în elogii sau că vor dispărea, pentru că Germania poartă răspunderea continuării proiectului european. Este o țară dependentă de Franța în adâncirea acestui proiect și este dependentă de proiectul european în tot ce are mai bun în ultimele decenii: o economie performantă care trăiește îndeosebi din exporturi, influență, nu doar economică și politică în interiorul UE, ci și geopolitică. Nu o să vedem din partea Berlinului o schimbare de atitudine față de ceea ce se consideră aici a fi derapaje, partidele importante cred asta. Dar ceea ce face acum Polonia care cere despăgubiri de război Germaniei sau anumite gesturi politice de la Budapesta, din fericire, aș spune, sunt întâmpinate la Paris și la Berlin cu realism și foarte corect, drept ceea ce sunt: forme de revenire la scena naționalismelor egoiste și concurențiale. Germania și-a depășit propria condiție după Al Doilea Război Mondial, Europa și-a depășit propria condiție, după Al Doilea Război Mondial, ajutată, e adevărat, de SUA prin Planul Marshall. Concluzia Germaniei este că și-a atins acești parametri, de regim democratic, de putere economică și de rol important în Europa și în lume prin aceste transformări.

Cât de aproape suntem de un Apus al civilizație occidentale?

Sunt mai mulți factori. Ceea ce se întâmplă în Polonia, imigrația, valurile de refugiați au cauze mai adânci, care țin de efectele globalizării, de limitele liberalismului, de deconturile mai vechi ale istoriei neîncheiate, este vorba de refugiați, de decalaje mari de dezvoltare.

A apărut cartea filosofului Peter Sloterdijk, „După Dumnezeu”, în care teza este că asistăm la un fel de inflație a apusurilor. Sunt foarte multe apusuri și declinuri concomitente, spune Sloterdijk. Și digitalizarea joacă un rol, și fragmentarea libertății individuale, multiplicarea ei prin mijloacele noi, ale așa-zisului totalitarism digital. Toate astea sunt trăsături noi ale felului în care trăim și pe care nicio forță politică clasică sau nicio țară singură nu le mai poate tematiza, reflecta, sistematiza într-un curs nou, care să se numească liberalism, neoliberalism, realism, funcționalism. Deci toate căile de modernizare a limbajului și sistemelor politice sunt deocamdată depășite de inflația de declinuri și de amenințări. Una din soluții nu poate fi în niciun caz revenirea la epoca națiunii neliniștite. Asta nu poate nu fi o soluție, nu pot fi decât răspunsuri incomplete. Nu sunt soluții, sunt reacții parțiale. De soluții încă nu are nimeni parte. Nici America, nici Uniunea Europeană, nici Rusia.

Cum s-a resimțit propaganda rusă în campania electorală?

Trăiesc două milioane de ruși în Germania, e aici un cartier care se numește Charlottenburg, cu vechea universitate Politehnică, un fel de Mecca a inginerilor din întreaga Europă, inclusiv ai noștri, care astăzi se numește Charlottengrad, în limbaj colocvial, pentru că acolo locuiesc foarte mulți ruși. Dar nu înseamnă că rușii care locuiesc aici sunt neapărat agenți de influență ai Moscovei. Și, în această perioadă, deși au continuat acțiunile clasice al propagandei prin agenții de presă, prin ceea ce germanii numesc realitatea post-factuală, poate chiar mai nuanțat decât ceea ce noi ceilalți numim fake news. Pentru că în cazul fake news e clar de la început că ai de-a face cu o știre falsă. Operațiunile post-factuale înseamnă mai mult decât fake newsFake nu este întotdeauna aparent, e mai insidios să vorbești și să acționezi post-factual. Poate fi mai subtil, poate fi mai înșelător, poate fi mai periculos, nu-ți dai întotdeauna seama că e fake. În această perioadă nu s-au remarcat cazuri scandaloase de propagandă rusă, dincolo de cele cunoscute, adică prin Russia Today.

S-a remarcat gestul destul neobișnuit al ministrului de Externe al Germaniei, Sigmar Gabriel, care a dat un interviu postului de televiziune Russia Today din Germania și, spre oripilarea interlocutoarei lui, o rusoiacă drăguță și deșteaptă și, bineînțeles, foarte bine intenționată, între ghilimele, a criticat Rusia pentru ocuparea Crimeii, a criticat în termeni severi Rusia pentru ceea ce face în estul Ucrainei. Dar a spus-o. Și după aceea a a recomandat și altor politicieni să spună ce cred în aceste locuri, pentru publicul acestor mijloace. Pentru că e la fel de important.

Iohannis: ”Contăm pe sprijinul Germaniei pentru identificarea unei soluţii privind Schengen”