lebaraz

lebaraz


Pictorii români cuceresc Europa. Alina Ada Lungu expune la Köln: «Visul meu este ca picturile mele să ajungă peste tot în lume»

Pentru pictorița Alina Ada Lungu, pensula este o extensie a sufletului, corpului și minții sale, prin ea exprimându-și cel mai bine percepțiile despre lumea înconjurătoare. Portretele care prind contur pe pânzele ei au stârnit uimire și admirație în lumea artistică germană, iar o parte dintre ele pot fi admirate de către iubitorii de artă în cadrul expoziției ,,Imprints & Layers” , la Studio NOVO Artspace din Köln, unde vor rămâne până în data de 31 august.

„Aventura” sa artistică a început în copilărie, avându-i ca model pe părinții săi, artiști la rândul lor, iar mai târziu talentul i-a fost valorificat în cadrul multor școli de profil. A primit titlul de cea mai bună studentă a anului la Universitatea Națională de Arte din București, a fost bursieră la Academia de Arte din Berlin, în prezent se află în Belgia, cu o bursă de rezidență, dar periplul său nu se încheie aici. Din toamnă revine în Germania, la Leipzig, iar apoi în România, pentru a-și finaliza Masteratul. „Am și acum mapele întregi cu desene colorate, ce reprezintă primele mele încercări în reprezentarea lumii, așa cum o vedeam eu în copilăria mea. Faptul că părinții mei sunt artiști a însemnat ceva: am avut întotdeauna materiale de pictură la dispoziție, am fost înconjurată mereu de albume de artă (pe unele am făcut chiar însemnări și notații). Să vezi o lucrare de artă finalizată te ajută foarte mult și știi cam cât trebuie să lucrezi la o pictură. Bineînțeles că familia are un rol decisiv atunci când un copil de 10 ani se înscrie la Liceul de Arte «Nicolae Tonitza», așa cum s-a întâmplat și cu mine”, se destăinuie tânăra artistă.

Care au fost primele picturi pe care le-ați realizat și când v-ați conștientizat talentul?

«Cred că sutele de schițe și desene făcute în copilărie m-au făcut să mă îndrept spre acest drum, însă primele picturi cu adevărat de luat în calcul au fost făcute în anii de gimnaziu ai Liceului de Artă. Atunci am înțeles exigența cu care trebuie să realizezi o pictură, din discuția cu profesorii mei și prin comparația cu lucrările altor copii. Ușor, ușor am trecut la studii de portret, corp uman, natur statice și compoziții cu personaje. Au fost și multe diplome obținute la diferite concursuri și olimpiade artistice naționale și internaționale.»

Care sunt artiștii care v-au inspirat în parcursul profesional?

«La început mi-au plăcut foarte mult Van Gogh și Gauguin, l-am apreciat pe Cezanne, însă ușor, ușor am descoperit arta contemporană și i-am lăsat să mă influențeze conștient pe artiști precum Neo Rauch, Adrian Ghenie, Jeff Koons. De la unii am preluat anumite citate, pe alții i-am interpretat, amintind aici despre Velasquez, Hieronymus Bosch sau Holbein

Cum ați traduce propriile lucrări? Zugrăviți portrete, imagini de familie, emoții prinse în colaje…

«Lucrările mele exprimă viața în general, sunt personaje întâlnite de mine, turiști, oameni de pe stradă, personaje găsite în cărți poștale vechi, din anii ’20/’30, sau personaje interpretate din lumea marilor picturi. Îmi place să surprind atitudinea unor oameni, expresia unei trări într-un anumit moment sau context. Este bucuria oamenilor de a fi împreună, este autocunoaștere, este o reflexie a lumii exterioare trecută prin pensula mea.»

Cât de repede ia naștere un tablou semnat Alina Ada Lungu? Cum vă dați seama că o lucrare este desăvârșită, ca nu-i mai trebuie niciun punct de culoare…?

«Înainte de orice, știu că trebuie să pictez, de aceea caut lucruri care să mă inspire în tot ce mă înconjoară. Totul poate fi un punct de plecare în pictura mea: un zâmbet, o haină cu o textură specială, o întâlnire a unor oameni într-o lumină caldă sau o fotografie a chipului meu. Tabloul meu pornește repede, mânat de clipa inspirației, însă se finalizează greu, în urma unei lupte interioare, transformându-se treptat, până când se închide de la sine. Pictez anumite tablouri doar până la un anumit stadiu, până atunci când un nou luru care mă inspiră mă face să trec la altceva. Alteori, după luni de zile de căutare, nu mai este loc de pus nici măcar un punct.»

 

Aveți tabieturi sau superstiții în timpul creației?

«Mă apuc de realizat o nouă pictură după ce îmi aranjez paleta de culori și pun grămezi de culori proaspete, ce-mi creează un sentiment de un nou început.»

Care sunt materialele de lucru preferate? Unde aveți atelierul și cum ați defini acest spațiu?

«În timp am lucrat cu materiale diferite, însă acum îmi place să lucrez în culori de ulei pe pânză de in. Acestea îmi conferă posibilitatea unei reveniri multiple pe suprafața pictată. Îmi place să pun în vopsea terebentină, ulei de in și să folosesc verni-ul de Damar în mod exagerat. Acestea dau un parfum specific de lucru atelierului. Atelierul este locul ideal de pictat pentru mine. El aduce continuitate, concentrare, intimitate și posibilitatea de reveniri multiple asupra tablourilor. El este pentru mine locul în care Universul se concentrează într-un singur tablou.»

Recent, ați inaugurat, la Köln, o expoziție de artă modernă, care va rămâne deschisă până la la sfârșitul lunii august. Ce ne puteți spune despre lucrările prezentate în cadrul acesteia și cum trăiți această experiență?

«De fapt, în Köln, la Studio NOVO Artspace, este a doua mea expoziție realizată în Germania. Aceasta conține lucrări selectate din ultimii trei ani de lucru, numindu-se ,,Imprints & Layers” și conține peste 20 de picturi.

Lucrările prezentate scot în evidență anumite stratificări ale materiei, ale societății, niște urme ale umanului pe care le descopăr în tot ce mă înconjoară și pe care le amprentez în modul meu personal de exprimare.»

Ați obținut și o bursă de studiu la Academia de Arte din Berlin… Cum a fost studenția în Germania – ce a fost greu și ce a fost ușor?

«Aceasta a fost câștigată în urma unui concurs cu foarte multe opțiuni, în toată Europa. Eu am ales Universitatea de Artă din Berlin, Kunsthochschule, pentru că acolo au studiat anumiți artiști mari precum Jonathan Meese și Baselitz. Acolo am avut șansa să-l întâlnesc pe profesorul de pictură Werner Liebmann, cel care a scris și textul albumului realizat pentru prima mea expoziție din Köln, denumită ,,Contemporary Velasquez”.

În Germania, studenția a fost incitantă și provocatoare. A fost un colaj de vizionări de muzee și galerii contemporane de artă extraordinare, de asimilare unor experiențe noi din această lume multiculturală. Bursa mi-a oferit posibilitatea să cunosc câțiva Art dealeri germani care, iată, mă reprezintă prin galeriile lor.

În Facultatea Kunsthochschule este un sistem de vizite ale profesorilor și studenților în atelierele unor artiști contemporani consacrați. Astfel am reușit să îi cunosc pe Michael Kunze, Philipp Furhofer. Studenția mea la Berlin a fost una ușoară, frumoasă și prodigioasă, deoarece vizitasem Berlinul înainte și stiam majoritatea muzeelor, sălilor de expoziții. În Berlin am făcut cele mai multe picturi care au constituit Expoziția de Artă ,,Contemporary Velasquez”, curatoriată și organizată de domnul Robert Mohren, Director al Studio NOVO Artspace Gallery din Köln.»

În prezent locuiți în Belgia. Unde visați să vă desfășurați activitatea artistică în următorii ani? Sunteți abia la început de drum…

«Deocamdată sunt în Belgia cu o bursă de rezidență, însă de la sfârșitul lui septembrie voi fi în Leipzig pentru o jumătate de an, dar după aceea mă voi întoarce în București să finalizez Masteratul la Universitatea Națională de Artă din București, la Rector Prof. Univ. Dr. Cătălin Bălescu. Visul meu este ca picturile mele să ajungă peste tot în lume și astfel aș avea senzația că am fost și eu în toate aceste locuri. De aceea nu este important unde anume îmi voi desfășura activitatea.»

De unde pot fi achiziționate picturile? Aveți vreo lucrare de suflet, de care nu v-ați putea despărți?

«Sunt câteva galerii de artă care mă reprezintă și de unde pot fi achiziționate picturile mele, sau direct din atelier. Voi fi prezentă în curând, prin picturile mele, la câteva târguri de artă din Düsseldorf-Germania, Stockholm-Suedia, Amsterdam-Olanda, Londra-Anglia, Hamburg-Germania printr-o galerie din Anglia. Intenționez pe viitor să opresc măcar câte o lucrare din aceste etape artistice ale mele și să realizez o colecție personală de picturi, deoarece din anumite perioade nu mai am nicio pictură.»

V-ați gândit să vă expuneți operele și în țară?

«În România am participat la mai multe expoziții de grup în care am expus diferite lucrări realizate în ultimii ani. Mai sunt câteva proiecte în viitorul apropiat, unde veți întâlni picturi semnate de mine în galerii din România.»

Mihaela Zamfirache

Româncă talentată, a vrăjit lumea artistică berlineză cu picturile ei: «Berlin înseamnă pentru mine acasă»

Maestrul Daniel Prapone din Nürnberg: ”Românii suferă cronic de această boală: invidia!”