Sari la conținut

Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creştinilor: de ce se fac ouă roşii şi de ce se mănâncă miel

10/04/2015 14:40

Paştele este cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Ea are darul de a aduce familia împreună şi este plină de obiceiuri tradiţionale.

Oamenii se pregătesc pentru această sărbătoare prin „postul Paştelui” numit şi „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte „Săptămâna Patimilor”, în care se comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui.

În acesta ultimă săptămână, multe biserici ţin slujbe în fiecare seară, slujbe numite „Denie”. De luni până joi se comemorează ultima masă, prinderea şi închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeşte „Joia Mare”. Vineri, numită „Vinerea Mare” se comemorează crucificarea şi moartea lui Iisus pe cruce. În acesta zi, se ţine „post negru”, adică nu se mănâncă nimic.


 Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii. Tradiţia vorbeşte de ouă roşii, dar acum lucrurile s-au mai schimbat, iar oamenii colorează ouăle în toate culorile posibile.

Tradiţia legată de obiceiul vopsirii ouălor spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Iisus.


 În noaptea de Înviere, credincioşii merg la biserică să ia lumină. Ei trebuie să aducă de acasă o lumânare, pe care o vor aprinde cu cea pe care o scoate părintele din altar. Lumina este simbolul Învierii. Restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă se păstrează acasă şi se va aprinde la necaz.

La masa de Paşte se serveşte carne de miel. Mielul este simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

Un al fel care nu trebuie să lipsească este Pasca, preparat dulce obţinut din aluat, brânză şi stafide.

Dincolo de semnificaţiile religioase, Învierea o mare sărbătoare tradiţională, cu obiceiuri populare şi cu tot felul de superstiţii.

Iată câteva obiceiuri de Înviere din diferite zone ale României, descrise pe site-ul crestinortodox.ro:

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a îşi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie să le oferă un ou roşu.

Tot în Bucovina, în zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să bine-cuvanteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru că rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continua în familie.

La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Se spune că atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocos cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

O foarte frumoasă datina se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.

În Tara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

În Tara Bârsei, în jurul Brasovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de căluşari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului.

În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, copii trebuie să şi clătească fata cu apă şi să şi atingă obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogăţii.