Robert Burcea, 19 ani împliniți de puțin timp, emigrat cu familia în Germania în 2014, are deja o carieră sportivă respectabilă: elev al Academiei de Fotbal Gică Hagi, campion național în 2013, a jucat deja în trei echipe germane, acumulând o experiență importantă. Nu au lipsit sacrificiile și momentele dificile, pe care le-a depășit cu o luminoasă și optimistă credință. Acum joacă la FC Kray, o echipă din Essen din Oberliga germană, dar visul său este un loc de prim plan în Bundesliga.
«M-am născut pe 14 Martie 1999 în Constanța. La vârsta de 9 ani tatăl meu văzând ca am abilitați către acest sport, m-a luat de mână și m-a dus la Metalul Constanta. Acolo a fost începutul meu în fotbal. Pe aceasta cale țin sa-i mulțumesc și acum domnului profesor Cosmin Constantin care a avut încredere și m-a susținut și ma susține în continuare.
Am evoluat timp de 1 an de zile, după care în Constanta s-a înființat Academia de Fotbal Gheorghe Hagi. Am mers acolo, am susținut niște probe de joc și am fost acceptat. La Academie am evoluat timp de 4 ani fiind antrenat de domnul profesor Nicolae Roșca. Atat domnului Cosmin cât și domnului Roșca țin sa le mulțumesc pentru tot ce au făcut pentru mine. În scurta perioada de timp am devenit căpitanul echipei. În toată aceasta perioada petrecuta la Academie am câștigat numeroase trofee.
Cel mai important pentru mine, pe lângă trofeul de golgheter al Cupei Hagi Danone disputat la Timișoara, a fost titlul de campion național în anul 2013. Au fost însă numeroase trofee și premii câștigate pe perioada celor 4 ani câștigate la Academie. Am și un frate mai mic (14) ani, cu aceeași evoluția la Academia Gheorghe Hagi.»
Robert, când și în ce condiții ai ajuns în Germania?
«În anul 2014 familia a decis să facem acest pas către Germania, tatăl meu lucrând aici de mai mulți ani.
Ai plecat antrenat de școala românească de fotbal. A fost de ajuns pentru a juca în Germania?
«Da, eu lucrând și antrenându-ma în cele mai bune condiții la Academie, pot spune ca a contat foarte mult. Dar parcursul a fost foarte greu.»
Care a fost evoluția ta de-a lungul anilor în Germania?
«Ajungând în anul 2014 aici în Germania, în următoarele zile am fost sa dau probe de joc. Fiind foarte sigur pe mine și având încredere în forțele mele m-am decis sa încerc direct la Schalke04 (Gelsenkirchen). După două săptămâni, antrenorul Willi Landgraf m-a oprit în lotul restrâns al formație u15 de la Schalke. Pot spune ca de aici a început și ghinionul meu.
O perioada de 6 luni am fost suspendat de Federația Română de Fotbal, nu am avut drept de joc deoarece nu au fost de acord cu transferul meu. În aceste 6 luni eu am jucat decât în meciuri amicale, după aceasta perioada de suspendare 4 luni de zile am avut probleme mari de creștere și nu am putut nici măcar sa ma antrenez.
După terminarea sezonului, cei de la Schalke au decis sa ma împrumute la Rot Weiss Essen, sa acumulez minute și experiență. După doar câteva meciuri jucate cei de la Rot Weiss Essen au vrut sa ma oprească de tot. Eu am fost de acord, deoarece eram într-o perioada de acomodare și integrare. Timp de 2 ani am avut evolutii constante a fost o perioada foarte grea, deoarece era total diferit de ceea ce trăisem în România. Deși și în România jucasem la cel mai înalt nivel.
După 2 ani, ani ghinionul a revenit, accidentându-ma într-un meci contra celor de la Rot Weiss Oberhausen, de altfel derby-ul din campionat. Am avut 2 ligamente rupte. După intervenția chirurgicală am fost nevoit sa stau pe bara timp de 8 luni. În aceasta perioada contactul meu cu cei de la Rot Weiss Essen a expirat și am fost nevoit sa-mi caut echipa.
Căzând la acord și cu impresarul meu, am decis sa vin la FC Kray. Aici am fost primit cu brațele deschise, atât de staff cât și de colegi. După nici doar 1 luna de antrenamente cu echipa, am suferit o “accidentare fantomă” cum îmi place mie să o numesc, având o bătătura în interiorul piciorului. Am suferit și aici o intervenție chirurgicală, dar din păcate fără rezultat.
Am mers din doctori în doctori și nimeni nu ii dădea de cap. Pana la urmă am reușit să iau legătura cu domnul doctor Tarek Nazer de la Clinica Masaya din București. Pentru care îi mulțumesc din toată inima că după 6 luni de investigații în Germania, dânsul m-a readus pe picioare în mai puțin de 3 săptămâni. După mai bine de alte 7 luni și jumătate am revenit pe gazon, cu o pofta mai mare ca niciodată sa joc și demonstrez ca orice se poate dacă ai încredere în Dumnezeu. Niciodată în aceste perioade grele prin care am trecut nu mi-am pierdut niciodată credința și speranța în Dumnezeu.»
În prezent joci la FC Kray. Pe ce poziție joci?
«Da, cum v-am povestit, este echipa care m-a primit cu brațele deschise și în ciuda “accidentării” mele, au avut încredere și m-au susținut mereu. Sunt un jucător polivalent. Evoluez pe poziția de mijlocaș dreapta la ora actuală, dar cel mai mult îmi place pe postul de fundaș dreapta. De obicei joc unde are nevoie antrenorul de mine.»
Ce speranțe ai pentru viitor? În fotbal și în viață.
«Îmi doresc foarte mult sa reușesc aici, în fotbalul german. Știu ca pot și vreau sa demonstrez asta. Dar… niciodată nu știi prin ce țară ajungi. Cât despre viață, vreau în primul rând să-mi îndeplinesc acest vis de a ajunge fotbalist, deoarece îmi doresc sa-mi ajut familia, vreau să le dăruiesc măcar jumătate din ceea ce mi-au dăruit ei mie.»
Ce amintiri ai din România? Cum te raportezi la locurile unde ai crescut și te-ai format?
«Din România am multe, dar multe amintiri frumoase. Începând de la Metalul Constanta până la ultimele zile petrecute la Academia Hagi. Pot să spun că am am avut o copilărie ocupată foarte mult cu acest fenomen numit fotbalul. Am schimbat în 7 ani 4 școli. Eu niciodată nu uit de unde am plecat și am copilărit. Bunicii mei au avut o contribuție foarte importantă la creșterea mea. A fost greu să mă despart de acele locuri. Am crescut la mare și, vorba unui mare actor, “N-aș da toată America pe Constanța mea”.»
Te simți pe deplin acceptat în Germania sau sunt momente în care te simți respins ca străin?
«După acești aproape 5 ani petrecuți aici, am trăit de la momente de umilință la momente frumoase și de neuitat. Am credință în Dumnezeu, de accea am și un motto în viață: “Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile”. Eu cred că în Germania poți să reușești doar dacă îți schimbi mentalitatea de român. Bineînțeles că au fost momente în care m-am simțit discriminat, dar și momente în care am reușit cu capul sus. Sunt o persoana foarte ambitioasă, credincioasă și mereu dornică de a primi noi provocări de la viață. Îmi doresc mereu imposibilul și știu că îl pot atinge, o să mă ridic de atâtea ori încât viața se va sătura să mă doboare.»
Sorin Cehan
