lebaraz

Are 16 ani, studiază baletul la Dresda și cucerește scenele internaționale: «Am înfipt steagul României pe harta lumii»

Româncă de 16 ani, elevă la Palucca Hochschule für Tanz Dresden: «Baletul este matematică, deoarece viteza cu care gândești joacă un rol foarte important în ambele discipline»

Miriam Abrudan a știut de la o vârstă fragedă că viața ei va fi sinonimă cu dansul, iar părinții săi au crezut în visul ei de copil și i-au pus aripi ori de câte ori adolescenta, acum în vârstă de 16 ani, a vrut să zboare spre imposibil. Și l-a atins. Și-a adjudecat patru titluri mondiale la show dance, la numai 14 ani a fost admisă la una dintre cele mai prestigioase școli de dans din Germania,  Palucca Hochschule für Tanz Dresden, și a înfipt steagul României în harta lumii aflată în incinta acestei instituții. Recent a jucat într-un spectacol alături de dansatorul lui Cher și se pregătește să cucerească marile scene ale lumii.

S-a apucat de dans, mai exact de show dance, când avea șase ani, pentru că  era un copil foarte energic, iar părinţii au decis că trebuie să facă un sport.

«Într-o dimineaţă, tatăl meu mi-a spus că voi merge la o oră de balet. M-a dus la Academia de dans „Ars Nova”, din Oradea, și mi-a plăcut foarte mult. În fiecare dimineață, îmi întrebam părinții dacă am ore de dans și, când răspunsul era pozitiv, deveneam cel mai fericit copil. După prima lună, am fost selecționată la o grupă avansată și astfel am început să petrec mai multe ore de dans în sală. Din acel moment am realizat cât de fericită sunt atunci când dansez și că vreau ca dansul să facă parte din viața mea. Părinții mei au fost cei care m-au îndrumat să dansez și lor le datorez tot ce am realizat, pentru că m-au încurajat mereu și au crezut în visul meu.»

Cum ai trecut de la show dance la balet?

«Dorința de a pune pe prim plan baletul s-a aprins în mine în martie 2014, când am participat la un concurs de balet la Sibiu. Avea două secțiuni independente – una de balet și una de dans contemporan, iar eu am concurat numai cu o coregrafie de contemporan, pentru că la acea dată nu aveam studii aprofundate de balet. La începutul competiției, toți concurenții participau la un workshop de dans clasic, susținut de un profesor din juriu.

Atât în timpul, cât și după acel workshop, nu m-am simțit în largul meu, pentru că nu puteam face toate exercițiile și vedeam că celelalte concurente erau mai bune. În penultima zi de concurs, am rugat-o pe mama să mergem mai repede acasă, înainte de a avea loc festivitatea de premiere. Mi-am dorit să plec pentru că nu eram mulțumită de mine.

Pe drumul către casă, am discutat cu mama despre ideea de a merge la o școală vocațională de balet, iar ea m-a susținut și a făcut tot posibilul ca dorința mea să se îndeplinească. După doar două săptămâni am fost înscrisă la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, din Cluj-Napoca, unde pașii mi-au fost îndrumați de două profesoare care m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt, Rodica Istrate și Anca Ciupe. Însă și cei șapte ani de show dance m-au ajutat mult până acum și sunt sigură că mă vor ajuta și în continuare.»

Care persoane ți-au marcat drumul către succes?

«Există trei persoane cărora le datorez succesul meu. Cea mai importantă este Teodora-Elena Lazuran, prima mea profesoară, de la Academia de dans „Ars Nova”. Am lucrat împreună timp de șapte ani pot spune că nu m-a învățat doar să dansez, ci și cum să mă comport cu cei din jurul meu, dar și cu mine însămi. A fost un profesor sever, care știa cum să mă facă să strălucesc pe scenă. Dânsa mi-a dat Lumea Dansului!

Un alt om important este coregraful Marian Grosu. Am început să lucrez cu el în cadrul companiei de dans „Mario Dance Atelier”, în decembrie 2014, pentru spectacolul „Vissi D’Arte”. Mario m-a învățat că micile detalii fac diferența între un dansator amator și unul profesionist și mi-a arătat de la bun început că are încredere în talentul meu. Mi-a făcut un dans solistic cu doar o săptămână înainte de primul meu spectacol în cadrul companiei lui. Îmi doresc să lucrez în continuare alături de el, pentru că mă inspiră prin originalitatea lui. Mario mi-a dat Scena!

Cea de-a treia persoană este profesoara mea de dans clasic de la Palucca Hochschulle für Tanz Dresden, Juliana Sabino. Această profesoară mi-a pus cu adevărat bazele baletului clasic. Ea mi-a arătat în primul rând că baletul este o artă, iar în timpul dansului eu sunt o formă a artei. Îi sunt recunoscătoare pentru corecturile primite zilnic și pentru munca pe care a depus-o pentru ca eu să fiu desăvârșită în această artă. Juliana Sabino mi-a dat BALETUL!»

Ai fost admisă la Palucca Hochschule für Tanz Dresden în urma unei audiții la care au participat 70 de balerine. Povestește-ne despre acea experiență…

«Când făceam parte din Academia de dans „Ars Nova”, am participat la mai multe competiții internaționale de dans, unde am și câștigat de patru ori titlul de campioană mondială la show dance. La aceste competiții am realizat că unii dansatori din diferite țări au coregrafii spectaculoase.

Din acel moment mi-am dorit să studiez în străinătate și, la vârsta de 14 ani, am decis să dau o audiție la Palucca Hochschule für Tanz Dresden. Știam că dansul în Germania se practică la un alt nivel și îmi doream din toată inima să reușesc. Audiția a constat în patru probe diferite: un test fizic, la care fizioterapeutul școlii ne testa mobilitatea și ne analiza structura fizică, ora de balet clasic, unde șapte profesori  ne examinau încontinuu, ora de dans contemporan și o oră de improvizație. Directorul școlii ne-a adunat apoi pe toți într-o sală, dansatori și părinți deopotrivă, și ne-a comunicat rezultatele. Pe atunci știam foarte puțin germană și nu am înțeles dacă am fost sau nu acceptată. Vorbind limba engleză, am întrebat o altă dansatoare și mi-a spus că numărul meu a trecut mai departe. M-am uitat cu lacrimi în ochi la părinții mei și îmi doream să strig de fericire. Acea zi va rămâne mereu în mintea mea, pentru că acel rezultat mi-a dovedit din nou că doar munca continuă și asiduă dă roade.»

Cum este viața de elevă în Germania, mai ai colegi români?

«În fiecare zi am ore de la 8:00 la 16:00, așa că dedic majoritatea timpului școlii. În februarie 2016, când am fost admisă, eram singura elevă de origine română. Așadar, am avut onoarea de a înfige steagul României pe harta lumii, aflată în incinta școlii. Un an mai târziu, alte două românce au fost admise la această școală, însă una dintre ele nu s-a acomodat și s-a întors acasă. În momentul de față suntem două balerine care reprezintă România cu mândrie în această prestigioasă școală, eu și Diana Ioniță.»

Cât de greu este să faci balet de performanță? Spuneai la un moment dat că baletul este matematică…

«De opt ani, îmi petrec majoritatea timpului dansând. În fiecare zi intru în sala de balet la ora 7:00, pentru a mă încălzi și pregăti psihic pentru orele de balet. Baletul la nivel profesionist nu este un lucru ușor, trebuie să fiu mereu pregătită fizic și mental pentru cursurile pe care școala mi le oferă. Nu este de ajuns doar să fiu prezentă la studiile zilnice, ci trebuie să îmi folosesc mereu mintea pentru a reține corecturile primite și pentru a le pune în practică.

Un Maestru de balet, cu care am avut onoarea să lucrez cât timp am fost elevă în Cluj-Napoca, Vasile Solomon, mi-a spus într-o zi că baletul este matematică. Cu timpul, am realizat cât adevăr purtau cuvintele dânsului. Baletul se aseamănă cu matematica, deoarece ambele discipline se referă la lucruri exacte, care trebuie făcute pentru a putea rezolva problemele apărute.

La unele ore de dans clasic, îmi folosesc mai mult mintea decât corpul. Când sunt obosită sau când am o accidentare, instrumentul secret care mă ajută să fac o oră de balet este creierul meu plin de corecturi, corecturi care mă ajută să-mi dezvolt și să-mi cunosc corpul mai bine. Un alt lucru foarte important pentru un dansator este  puterea de asimilare a unei noi coregrafii și cât de repede poate să pună corecturile primite în practică. Cred cu tărie că baletul este matematică, deoarece viteza cu care gândești joacă un rol foarte important în ambele discipline. Fără un nivel intelectual ridicat nu se poate face performanță.»

Pe tine ce calități crezi că te-au ajutat să ajungi până aici?

«Nu cred că există o singură calitate, poate ar trebui să amintesc aici doar de disciplina și munca neîncetată, timp de zece ani. Faptul că sunt o persoană optimistă și că ascult profesorii, coregrafii care încearcă să mă ajute au făcut drumul meu mai ușor. Există un om căruia îi datorez disciplina și dezvoltarea memoriei, iar acesta este învățătorul meu din clasele I – IV, Andrei Ionuț. El mi-a format gândirea pe care o am în ziua de azi.»

Ai revenit recent în țară, pentru a interpreta rolul Desdemonei  din spectacolul Othello’s Touch, unde l-ai avut ca partener pe dansatorul lui Cher. Ce a însemnat acest rol pentru tine?

«În data de 26 aprilie a avut loc premierea spectacolului Othello’s Touch la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Faptul că a fost prezentat pentru prima oară în România m-a încurajat să dau tot ce am mai bun pe scenă, să transmit cât mai multe emoții publicului român. Doresc să-i mulțumesc coregrafului Mario Grosu pentru că a avut încredere în mine și m-a pus pe scenă, la numai 16 ani, alături de un dansator de renume mondial, DuJuan Smart Jr., dansator profesionist al celebrei cântărețe americane Cher.

Pot spune că am trăit fiecare moment cu atâta intensitate, încât pe alocuri cu greu îmi stăpâneam lacrimile. Pe întreaga durată a spectacolului am simțit că plutesc, că nu ating scena și că am ajuns într-o lume în care imposibilul a devenit posibil. Faptul că am avut șansa de a dansa cu DJ Smart a transformat spectacolul Othello’s Touch în cea mai frumoasă experiență din viața mea de până acum. Simțeam că amândoi dansam cu același corp.»

Miriam Abrudan și DuJuan Smart Jr.

Cât de des ai spectacole și cât de pregătită ești să apari pe marile scene ale lumii?

«Pe 31.05.2018 voi urca, alături de colegii mei de școală, pe scena renumitei opere din Dresda, Semperoper, pentru spectacolul de final de an. În plus, am norocul de a colabora cu compania de dans «Mario Dance Atelier», care îmi oferă multe posibilități de a ieși pe scenă și cu care am început discuțiile pentru un turneu prin țară, cu o nouă premieră, în octombrie a.c. Unul dintre visurile mele este să ajung să dansez pe scenele din New York și în următorul an am să fac tot posibilul pentru a da audiții la școli de balet renumite din America. Voi continua să cred în visul meu.»

Mihaela Zamfirache

Românul Remus Șucheană, confirmat în postul de director al Teatrului de Balet din Düsseldorf și Duisburg

Campionul Bavariei la Dansuri Latino – Juniori este român: «Nu îmi pot imagina viaţa fără dans»